#10Mai: Regalitate şi Patriotism

cornel-jurjuDe Cornel Jurju

De-a lungul anilor, Regii, Reginele, Principii şi Principesele României au simţit şi mărturisit minunat cu privire la patria noastră comună. Chiar am putea spune că vorbirile şi faptele regale compun o categorie aparte a trăirii patriotice româneşti cu care ne putem mândri sau din care ne putem inspira. Fără excepţie, Casa Regală a substanţializat sentimentul patriotic ca afirmare a interesului şi identităţii româneşti, dar fără lezarea ori negarea dreptului celuilalt la autenticitate. La această frumoasă şi modernă  zestre a patriotismului regal, care încă aşteaptă a fi descoperită şi înţeleasă de către publicul românesc, au contribuit în timp, Regele Carol I, Regele Ferdinad, Regina Elisabeta, Regina Maria, Regele Carol al II-lea, Principesa Ileana, Majestatea Sa Regele Mihai.

Sincron angajării totale în marile împliniri naţionale (Independenţa, Marea Unire), regalitatea românească, prin reprezentanţii săi proeminenţi, a realizat unele dintre cele mai spectaculoase şi autentice evocări ale sentimentului patriotic. Neîntrecut de sugestive, în privinţa aceasta, sunt numeroasele pasaje lăsate posterităţii de către Regina Maria: „…încetul cu încetul ajunsesem o patrioată înţelegătoare, o părticică voioasă dint-o întreagă alcătuire; iar această simţire de iubire deplină şi de unire cu poporul meu era pentru mine o simţire sfântă care dădea strădaniei, jertfei şi abnegării adevăratul ei înţeles”. În aceeaşi măsură memorabile rămân reflecţiile şi vorbirile Regelui Mihai care sunt expresia unei profunde conştiinţe patriotice: „Cu toate că am fost departe de voi de mai bine de 45 de ani, nu v-am uitat niciodată şi vă iubesc din toată inima”. (aprilie 1992, Bucureşti)

Vizualizată la graniţa dintre milenii, se poate observa că excepţionalei tradiţii a patriotismului regal, îi este asigurată o potrivită continuitate prin activitatea şi exprimările publice ale ASR Principesa Moştenitoare Margareta. Câteva exemple sunt deopotrivă emoţionante şi revelatoare.

În 1984, când întâlnirea cu patria era încă o dureroasă imposibilitate, Principesa Margareta îşi asuma identitatea românească în termenii cei mai angajanţi şi, deopotrivă, emoţionanţi: „Eu sunt româncă. Sunt născută şi crescută în exil, dar sunt profund româncă. Venirea în ţară este cea mai puternică şi cea mai ardentă dorinţă a vieţii mele. … Doresc să-i respir aerul, să-i cunosc peisajele, munţii, să-i ating pământul, să văd Marea Neagră. Această ţară exercită o mare fascinaţie asupra mea şi am un sentiment de frustrare pentru că n-o cunosc.”

De lângă scara avionului, care, pe data de 18 ianuarie 1990, urma să o aducă pentru prima dată acasă, Principesa Moştenitoare, poate spre uimirea celor care o însoţeau, realiza următoarea mărturisire: „Este cea mai frumoasă zi din viaţa mea.” Apoi, întâlnirea nemijlocită cu ţara, a fost prilejul unei alte speciale destăinuiri: „Ajunsă pe pământ românesc, m-am simţit pentru prima oară în viaţa mea o persoană întreagă! Înainte, aveam mereu sentimentul că jumătate din fiinţa mea lipsea. A fost un moment puternic, important”.

Tot în 1990 (23 ianuarie), la Cluj, fiind alături de Principesa Sofia, bucuria de a fi acasă, în sfârşit, era exprimată prin cuvinte „hrănite” din aceeaşi resursă a patriotismului nealterat: „Eu, noi, de acum ne simţim românce, pentru că ne-am întâlnit compatrioţii, pe care nu i-am cunoscut niciodată, oameni de o mare căldură sufletească. Nutresc pentru ei sentimente de afecţiune, dragoste şi speranţă, pentru un popor atât de inteligent şi dârz”.

Chiar şi din această exemplificare, evident laconică, ne putem da seama că sentimentul patriotic este indisolubil legat de istoria Casei Regale a României, de la fondarea sa (1866) şi până astăzi. Din această perspectivă, iubirea de neam şi ţară – trăită, mărturisită, făptuită – a îndeplinit funcţia acelui solul fertil în care s-au înrădăcinat şi dezvoltat valorile regalităţii: devotament, generozitate, spirit de sacrificiu. Acelaşi binecuvântat simţământ patriotic, a oferit forţă, o face în continuare, misiunii Casei Regale a României care, vreme de 150 de ani, a avut în atenţie două obiective majore: împlinirea şi apărarea unităţii/identităţii româneşti; europenizarea în profunzime a societăţii şi a vieţii româneşti.

Comments

comments

NO COMMENTS

LEAVE A REPLY

1 × 4 =