Clujul de ieri: Aplicarea taxei de lux pe mâncare la Cluj

„Fără îndoială că dintre noile impozite, taxa de <<lux>> pe mâncare pe care fiecare cetăţean este obligat s-o plătească, este cea mai puţin simpatică. Chestiunea aceasta de sentiment însă, ar cădea desigur pe al doilea plan, dacă s-ar fi găsit o altă modalitate, de aşa natură ca consumatorul să nu-şi prea dea seama când este jupuit.

Domnul ministru Titulescu prevăzând, probabil lipsa atâtor organe necesare pentru aplicarea restului noilor dsale impozite, a găsit nemerit să utilizeze chelnerii în folosul statului. Şi în adevăr, aceştia au devenit cei mai buni perceptori. S-a dovedit, nu-i vorbă, că zelul acestora este determinat, şi de un interes personal, dar în sfârşit, printre picături trage şi statul un oarecare folos.

Să ştie că în urma mai multor controluri, s-a găsit că chelnerii încasatori, socotesc clienţilor cota de 10 procente pentru luxul mâncărei, dar o bagă în buzunarul lor, netrecând suma şi în cotorul carnetului vizat de autoritatea în drept, după care trebuie să se verse suma cuvenită statului.

După cum spuneam mai sus, modul acesta de a fi jupuiţi consumatorii unei modeste şi necesare mese, cu taxa de lux pe mâncare, nu este cel puţin de aşa natură ca să nu fie sâcâitor şi supărător.

Astfel se întâmplă deseori incidente între clienţi şi chelnerii încasatori, cei întâi refuzând să plătească taxa, iar cei din urmă stăruind pentru plată şi motivând că în caz contrar sunt obligaţi să o plătească ei.

Sunt şi cazuri în care câte unul din consumatorii mai indignaţi refuză categoric plata taxei, semnând acest refuz pe carnetul chelnerului.

Cazuri de acestea au fost destule până în prezent. Este de văzut acum dacă vor fi şi tot atât ea procese de contravenţie.

La Cluj, aplicarea taxei de lux pe mâncare, a găsit un protest unanim, care porneşte dintr-un punct de vedere deosebit.

Consumatorii restaurantelor în genere, sunt mulţimea de funcţionari, profesori, artişti etc. trimişi din vechiul regat pentru naţionalizarea Ardealului. Graţie lipsei de locuinţe majoritate acestora n-au posibilitatea să-şi facă menajul în casă şi sunt nevoiţi să mănânce la restaurante. Destul de nemulţumiţi de soarta lor până acum, suportându-şi cu greu toate lipsurile, în loc de vreo uşurare a traiului, sunt deodată loviţi şi de birul de lux pe mâncare.

Desigur că în faţa acestor consideraţiuni, protestul acestei categorii de consumatori modeşti, este îndreptăţit. După statistică, numărul acestor cetăţeni care permanent duc în Cluj o viaţă ambulantă, sunt de peste 30 de mii.

Protestările platonice făcute de toţi aceştia până acum, pare că se vor transforma într-o formă mai precisă. Este vorba să se întocmească un memoriu, în sensul arătărilor de mai sus, care să fie înaintat ministerului de finanţe, cerându-i-se ca la Cluj, din consideraţiunile amintite, să fie suspendată taxa de lux pe mâncare.

Rămâne de văzut cum va fi soluţionată această cerere, atât de îndreptăţită în ce priveşte pe categoria de cetăţeni şi consumatori modeşti de care vorbim.

În legătură însă cu nemulţumirile şi protestele, provocare de impunerea taxei de lux pe mâncare, este acum la ordinea zilei în Cluj şi chestia bacşişului chelnerilor.

Patronii tuturor localurilor, care au văzut, că oricum, cu toate protestele taxa de lux de 10 la sută pe mâncare şi alte consumaţii se plăteşte, s-au gândit că consumatorii sunt destul de docili ca să suporte personal şi bacşişul chelnerilor, care este de 15 la sută.

La aceasta însă se opun în primul rând chelnerii.

De câteva zile urmează însă conciliabule şi rezultatul încă nu se cunoaşte.

Nu va fi însă deloc surprinzător dacă în cele din urmă patronii şi chelnerii vor cădea, între ei, de acord într-un fel, găsind însă formula, sub care, tot bietul consumator va fi platnicul”. [„Voinţa”, Anul II, nr.31, Cluj, 22 septembrie 1921].

Clujul de ieri este rubrică permanentă a ClujInsider și ClujToday, realizată de istoricul clujean Felix Ostrovschi.

Comments

comments

NO COMMENTS

LEAVE A REPLY

twenty + 2 =