Clujul de ieri: Cum îşi închipuie cei săraci că se poate petrece vacanţa

„Desigur, că poate în nici o vară de la război încoace, cetăţeanul Capitalei Ardealului n-a dorit atât de multă umbră şi n-a invidiat mai tare pe aceia cărora soartea le-a hărăzit zile mai bune şi, mai cu seamă, bani mai mulţi, ca în anul acesta. Până mai ieri Clujul conta doar ca un oraş unde seara nu poţi ieşi fără pardesiu şi unde, în fine, ne fiind prea cald, se poate petrece admirabil vacanţa. Se vede însă treaba că anul acesta lucrurile s-au schimbat. Având la trei kilometri o veritabilă staţiune balneară, însuşi Clujul s-a transformat la rândul său într-o localitate fierbinte.

Termometrul a arătat şi la noi 40 de grade căldură iar fabricanţii de gheaţă şi răcoritoare nu prididesc cu munca. Într-adevăr, clujeanul a simţit în toată puterea ei canicula, pentru că seceta este de mult permanentă aici, mai ales în pungile cetăţenilor.

Avem aşadar vară cumsecade şi de aceia oamenii, la rândul lor, au simţit nevoia de a se acomoda căldurii din toate punctele de vedere.

Înainte de toate, cei săraci, adică aproape unanimitatea locuitorilor, nu pot părăsi teritoriul urbei noastre din motive binecuvântate. Nu au bani! Dacă deci punga nu le permite o evadare măcar de zece zile, atunci oamenii s-au gândit să-şi facă, măcar cât de cât fericită viaţa aici. Şi mărturisim cu toată sinceritatea, că au reuşit admirabil, ba în unele privinţe, au întrecut chiar şi staţiunile balneo-climaterice de primul rang.

Arşiţa îţi aduce aminte de apă sau umbră, după cum îţi trezesc amintiri frumoase ori triste florile de salcâm sau cireşii înfloriţi. Deci primul gând al clujeanului a fost baia-ştrand. Someşul, deşi curge prin centrul oraşului, nu e potrivit pentru a-i răcori trupul înfierbântat. Şi oamenii n-au stat prea mult pe gânduri. Cât ai bate din palme, ne-am trezit cu un ştrand dintre cele mai frumoase şi cu o mulţime de ştrănduleţe de-a lungul Someşului. Ştrandul municipal corespunde astăzi tuturor cerinţelor şi prin amplificările ce i se vor mai face, va fi într-adevăr una din cele mai frumoase opere ale Clujului românesc. Azi el pare mai degrabă o splendidă grădină din care apoi omul iese la un lac, unde culorile şi pitorescul formelor te fac să îţi aduci aminte de paradisul pe care pentru povestea iubirii, strămoşii Adam şi Eva l-au pierdut. Foarte bine îngrijit, ştrandul este locul unde mii şi mii de oameni găsesc soare, nisip, apă şi…odihnă. Şi nu sunt deloc rare zilele, când umbrele nopţii găsesc înotători şi înotătoare în bazinuri.

Ştrandul a devenit în zilele noastre ceva indispensabil pentru public şi de aceia, nu e nici o mirare, dacă Metropola Ardealului înţelegând pulsul vremii, s-a îngrijit să ni-l dea.

La umbra fagilor bătrâni

Ei, dar ştrandul oricât ar fi el de bun şi oricât de mare, nu foloseşte tuturor. Anumite vârste nu îngăduie ieşirea pe plaje şi unele neajunsuri nu permit oricui intrarea în bazinuri. O parte din aceşti prea puţini fericiţi muritori găsesc totuşi plăcere fie ducându-se la izvoarele tămăduitoare de la Someşeni şi Cojocna, sau se refugiază la umbra parcului, unde aşezaţi pe bănci privesc îngânduraţi la undele lacului ascultând pierduţi ciripitul vioarei lui Calău din Chioşcul pitoresc. În parc se întâlnesc şi cei îndrăgostiţi şi micuţii fericiţi dar şi moşnegii amărâţi.

Duminicile în schimb, autobusele şi maşinile nu mai răzbesc să transporte lumea la <<Făget>>, la <<Hoia>> sau <<Fântâna lui Bilaşcu>>, unde apoi la umbra fagilor bătrâni se înfiripă atâtea şi atâtea poveşti, pe cari doar umbrele nopţii le destramă. Focurile pâlpâie, grătarele se încovoaie sub greutatea fleicilor, damigenele se deşartă în timp ce pâlnia unui pathefon aruncă în liniştea codrului melodiile unui vals…

Aşa petrece la Cluj lumea săracă dar dornică de o leacă de voie bună.

Când felinarele se aprind

Dar ştrandul, băile, parcul şi toate celelalte nu contează prea mult, când e vorba să le compari cu localurile de noapte ale Clujului.

Într-adevăr, Clujul de seară şi de noapte poate rivaliza azi cu oricare centru din ţară şi străinătate.

Când umbrele serii se coboară cu umbra lor binecuvântată, Clujul se trezeşte din toropeală. Terasele marilor restaurante, grădinile minunate şi celelalte localuri de noapte cu atmosfera lor de prietenie şi intimitate, muzica excelentă, toate contribuie la încântarea vizitatorilor.

Terasa şi saloanele mereu arhipline ale marelui restaurant <<Luculus>>, fleica şi arcuşul măestrit al lui Rudi de la <<Savoy>>, specialităţile ardeleneşti de la <<Borbat>>, bucătăria românească de la <<Brânzaş>> sau admirabilul program de la restaurantul <<Regal>>, constituie o parte din ceea ce are Clujul.

Grădinile de vară se întrec prin frumuseţe şi gust. Chioşcul din Parc, <<Belvedere>> de pe Cetăţuie, grădina <<Savoy>> din strada Memorandumului, şi ultima noutate, grădina suspendată a cafenelei <<New-York>>, dau cetăţeanului obosit de muncă şi căldură, noi puteri.

Privind Clujul într-o seară de sus, din turnul bisericei Mathia, ţi se pare mai degrabă un oraş dintr-o mie şi una de nopţi, din cari răzbat spre cerul înstelat acordurile celor mai frumoase melodii”. [„Patria”, Anul al XVIII-lea, nr.166, 26 iulie 1936].

Clujul de ieri este rubrică permanentă a ClujInsider și ClujToday, realizată de istoricul clujean Felix Ostrovschi.

Comments

comments

NO COMMENTS

LEAVE A REPLY

14 + 5 =