Clujul de ieri: După prăpădul școlilor. O reparație lipsă

„Un învățat a rostit încă de demult adevărul că fericirea în viață atârnă de felul cum omul știe să-și împlinească trebuințele. Trebuie anume să ia înainte pe cele mai de seamă, pe acelea fără de care nu poate trăi, iar numai după acea pe celelalte. Își va face de pildă, mai întâi casă, iar numai apoi se va gândi să-și cumpere mobilă și icoane. Își cumpără întâi boi de lucru, iar abia mai târziu bicicletă de plimbare.

Întocmai la fel merg lucrurile și la conducerea unei țări. Acolo unde conducătorii nu știu să rânduiască împlinirea trebuințelor felurite ale poporului, e vai de țară și de popor.

Între trebuințele ori și cărui popor, s-a văzut, de-a lungul veacurilor că școala este a se așeza în loc de frunte. Fără învățătură, nu este înstărire, cine n-are carte, n-are parte, cum se zice, iar cel ce nu știe ceti este ca și un orb printre știutorii de carte. În sfârșit, prin școală se împrospătează conducătorii popoarelor, ridicându-se mereu printre ei și oameni vrednici, porniți de jos din rândurile sărăcimii.

Dar, dacă-s adevărate toate acestea, să vedem cum stăm astăzi cu școlile?

La sate, mii de copii nu ajung să isprăvească nici măcar școala primară, așa că rămân neștiutori de carte, nu învață măcar atâta cât îi este de lipsă să învețe ori cărui om astăzi. Îi ține acasă sărăcia, lipsa de îmbrăcăminte, căci iarna nu pot merge desculți la școală, iar în câte case nu-s atâtea perechi de opinci câte suflete?

A umbla la școli mai înalte este de-a dreptul cu neputință copilului, care are nenorocul să fie născut dintr-o familie săracă și încă de la sat. Taxele școlare au fost sporite, de asemenea și cele de la internate, iar toate au trebuit să fie plătite în bună parte înainte, la începutul anului. Pe deasupra, cărțile s-au tot schimbat, așa că trebuiau să fie cumpărate de cele mai multe ori din nou. Nu se putea, ca mai demult, copilul mai mic să se poată folosi de cărțile fratelui său mai mare. Iar ajutoare nu se mai dădeau copiilor săraci, fiecare fiind lăsat să se sprijine numai pe puținul ce-l poate avea de acasă.

Care sunt pricinele întristătoarei situații arătate mai sus, nu-i greu de ghicit. Conducătorii de până acum nu s-au îngrijit de orânduirea împlinirii trebuințelor poporului. Școala, învățătura a fost lăsată la o parte de dragul altor trebuințe de mâna a doua, nu ale celor mulți de jos, ci a celor puțini de sus, ale oamenilor partidului de la cârmă, care și-au făcut slujbe gras plătite, făcându-și mendrele pe spinarea țării.

Dacă acestea au fost pricinele răului și ne-au dus la situația tristă pe care am înfățișat-o, ce este mai firesc, decât, ca guvernul liberal să caute cu deosebită grijă a îndrepta tot ce au stricat național țărăniștii.

Cu mulțumire vedem ca dl.dr. Angelescu, ministrul școlilor, lucrează întocmai, spre a se așeza școala iarăși în marile ei rosturi naționale”. [„Glasul Ardealului”, Anul VIII, nr.8, Cluj, 15 februarie 1934].

Clujul de ieri este rubrică permamentă a ClujInsider și ClujToday.ro, realizată de istoricul clujean Felix Ostrovschi.

Comments

comments

NO COMMENTS

LEAVE A REPLY

7 + 9 =