„Este cunoscut îndeobşte că una din sursele principale de venituri pentru stat sunt manufacturile de tutun a cărui vânzare, după cum iarăşi se ştie, este monopolizată de stat.
Dintre toate fabricile de tutun din ţară, cea din Cluj ocupă locul al doilea ca mărime şi ca producţie.
Fabrica funcţionează în condiţiuni admirabile atât sub raport tehnic cât şi sub raportul calităţei şi cantităţei produselor.
PRODUCŢIA
În ceea ce priveşte producţia, situaţia se apropie foarte mult de normal.
Singura greutate pe care o are fabrica este faptul că duce lipsă de maşini, cele de acum fiind insuficiente pentru fabricarea tutunurilor şi ţigărilor de calitate inferioară. Aceste maşini sunt însă de mult comandate şi se aşteaptă sosirea lor.
Fabrica produce zilnic 2-3 milioane de ţigări şi 10.000 kg de tutun.
Din ţigările: R.M.S. Regale şi R.M.S. Intime, se trimit mari cantităţi şi în Vechiul Regat.
În fiecare lună fabrica încasează din vânzări mai bine de 40 milioane lei.
Tutunul special de Macedonia se fabrică azi exclusiv numai la Bucureşti. În schimb, ţigările de foi se fabrică numai în fabricile din Ardeal, deoarece acestea au lucrători specialişti cu experienţă veche.
SITUAŢIA MUNCITORILOR
Fabrica lucrează cu 1360 lucrători dintre care numai 250 sunt bărbaţi, restul sunt femei.
Conducătorii fabricei au organizat pentru aceşti lucrători un Consum unde alimentele li se vând cu preţuri mult mai mici decât cele de piaţă.
Pe lângă acest consum, fabrica a mai pus la dispoziţia lucrătorilor şi o popotă în care li se serveşte ceaiul, prânzul şi masa de seară cu suma de 870 lunar.
În legătură cu capacitatea de producţie a fabricei ni s-a spus de către conducătorii fabricei că dacă ar sosi maşinile comandate, producţia s-ar mări cu 1 milion şi jumătate de bucăţi pe zi, la ţigările zise <<Naţionale>>”. [„Înfrăţirea”, Anul IV, nr.995, Cluj, 26 ianuarie 1924].