Coronavirusul, un nou motiv de discriminare socială a elevilor din mediul rural

Trimite și altora

un articol de Mihai Talpoș și Andra Mavropol

Conform unui raport dat publicității de către Națiunile Unite și citat recent de New York Times, mai mult de 770 milioane de elevi sunt direct afectați de efectele pandemiei cu COVID-19, la nivel planetar, prin închiderea școlilor sau a universităților [1].

Pe măsură ce virusul a transformat sporadicele activități online ale populației în necesități cotidiene, mulți dintre elevii care trăiesc în mediul rural au fost practic “deconectați” în totalitate de șansa la o viață normală, în mod special în ceea ce privește educația.

În pofida progresului economic din ultimele decenii, aspectele aparent rudimentare ale unei vieți “conectate” (Internet stabil, routere wireless, laptopuri sau telefoane smart) rămân indisponibile pentru largi segmente din populația rurală globală (în general) [1], dar și pentru cea din România (în particular).

Dat fiind faptul că în România exista printre cele mai rapide și stabile conexiuni la Internet din lume, sistemele de învățământ urban, privat și public, au găsit (sub presiunea declanșării stării de urgentă) soluții de translatare a cursurilor în mediul online, pentru ca educația copiilor să nu aibă prea mult de suferit. În mediul rural însă, împrejurările sunt mult mai dificile.

Statisticile naționale privind numărul de școli [2] arată că, în România, mediul rural îl depășește pe cel urban cu un procent de nu mai puțin de 29% (vezi fig.1).

Fig 1 – Număr școli / mediu în România [2]

Această realitate ar trebui să determine autoritățile, dar și pe ceilalți deținători de interese în palierul educațional, să acorde o atenție sporită mediului rural, care, în România, este defavorizat din multe puncte de vedere.

Factorii critici de succes într-un demers de translatare (fie ea și temporară) a educației din mediul rural pe canale online țin de aspecte diverse și complexe. Cel mai important în acest context este accesul elevilor din mediul rural la tehnologie (ca suport al comunicării) prin: computere, laptopuri, tablete, telefoane mobile inteligente etc, atât în școală cât și acasă (odată cu autoindusa izolare la domiciliu, care se suprapune închiderii școlilor). 

Elocvent pentru stadiul în care se află țara noastră la capitolul informatizării sistemului de învățământ este studiul realizat de European Schoolnet, care arată că, în România, proporţia “elevi / computer” era de 13 elevi la un computer, faţă de media europeană de 5 elevi per computer [3].

Accesul elevilor din mediul rural la educație prin Internet, din locuințele lor, este influenţat însă nu numai de gradul de deținere a tehnicilor de calcul necesare (direct dependent de posibilitățile financiare ale părinților) ci și de posibilităţile tehnice oferite în plan teritorial de principalii furnizori de Internet. În realitate, toate acestea determină alte decalaje mari între mediul urban şi cel rural din țara noastră (după cum se poate vedea în Fig. 2).

Așadar, este de la sine înțeles și faptul că accesul elevilor români la Internet de bandă largă sau de mare viteză este facilitat cu precădere în mediul urban, nu și în cel rural.

Un alt factor critic de succes în orice demers ce vizează translatarea educației din mediul rural către soluții de învățământ la distanță, bazate pe tehnologie Internet, este nivelul de pregătire tehnică pe care personalul didactic din mediul rural îl are. Analizând principalele caracteristici ale corpului didactic din mediul rural românesc se poate concluziona că, pe “frontul” digitalizarii învățământului rural, cea mai mare parte a personalului didactic pare să fie depășită de situație, căci nu pare să știe a utiliza (la un nivel satisfăcător) aparatura electronică necesară și nici aplicațiile soft existente în materie.

Fie datorită vârstei înaintate, fie datorită lipsei de acces la informații sau traininguri specializate în informatică la momentul formării lor profesionale, profesorii din mediul rural românesc nu sunt pregătiți pentru trecerea la modalitățile de învățare contemporane, ce sunt strâns legate de tehnologie. În acest context, până și conceptul de lifelong learning (aparent salvator) pare să fi rămas un privilegiu al populației din mediul urban și implicit al profesorilor de la orașe.

Dacă la toate acestea mai adăugăm și faptul că numărul cadrelor didactice din mediul rural este cu mult sub necesitățile unui sistem modern de învățământ, în raport cu numărul de elevi existenți (mai exact, circa 19 elevi la un învățător, în învăţământul primar şi 11 elevi la un profesor, în învăţământul gimnazial [5]), situația devine și mai sumbră.

Pe lângă numărul redus al cadrelor didactice comparativ cu numărul ridicat al elevilor, se poate constata și o lipsă acută a materialelor didactice disponibile, îndeosebi cele digitale, absolut necesare în cadrul unui astfel de demers, de trecere către soluții de e-learning.

Nu în ultimul rând, gestionarea eficientă a fenomenului abandonului școlar, un fenomen deja greu de controlat în România rurală chiar și în condiții normale, reprezintă un alt factor critic obligatoriu de luat în considerare într-un context ca cel analizat.

Conform Agerpres, în profil teritorial, la nivel de judeţ, valori mari ale ratei abandonului în învăţământul primar şi gimnazial s-au înregistrat în: Covasna şi Călăraşi (cu 3,7% fiecare), Braşov şi Vrancea (cu 3,2% fiecare), Mureş şi Ialomiţa (cu 2,9% fiecare), Maramureş (2,6%). Cele mai mici valori ale ratei abandonului şcolar au fost semnalate în: Vâlcea şi Gorj (cu 0,7% fiecare), Arad (0,8%), Dâmboviţa, Argeş, Suceava, Neamţ (cu 1% fiecare), Botoşani (1,1%), Timiş, Prahova, Municipiul Bucureşti, şi Cluj (cu 1,2% fiecare), Teleorman, Vaslui, Sălaj şi Bistriţa-Năsăud (cu 1,3% fiecare), urmate de Hunedoara, Olt şi Alba (cu 1,4% fiecare) [5].

Așadar, va fi interesant de văzut ce efect va avea declararea stării de urgență și asupra fenomenului de abandon școlar ce se manifestă în mediul rural din România, în condițiile în care lupta împotriva pandemiei presupune și izolarea la domiciliu a elevilor.

Dată fiind starea generală actuală a învățământului rural din țara noastră, înrăutățită substanțial  de impactul pandemiei, societatea românească poate și trebuie să facă apel la câteva soluții ce pot duce la ieșirea din impasul presupus efectele COVID-19.

În primul rând, prin implicarea autorităților statale dar și ale celor de nivel european, ar trebui implementate urgent politici educaționale eficiente, prin care să se combată activ și constant crearea de dezavantaje suplimentare pentru grupurile deja defavorizate din punct de vedere educațional, cum sunt cele ale elevilor de la țară.

În al doilea rând, statul român trebuie să înțeleagă că este absolut necesar să investească consistent în pregătirea adecvată a cadrelor didactice din mediul rural, facilitând astfel o adaptare rapidă a acestora la realitățile actuale, ce țin de utilizarea tehnologiei informației în procesele educaționale.

În ceea ce privește aportul pe care mediul de afaceri îl poate avea în ameliorarea situației existente în învățământul din mediul rural, inițiative ca cele ale Școlii Informale de IT, în parteneriat cu BCR, sunt mai mult decât binevenite, ar trebui sprijinite și transformate în povești inspiraționale pentru alte organizații care pot “pune umărul” la un astfel de deziderat.

Este vorba de proiectul “IT4Kids în mediul rural”, care vizează (într-o primă etapă) dotarea școlii gimnaziale “Simion Bărnuțiu”, din comuna Bocsa, județul Sălaj cu laptopuri și soluții de e-learning care să le permită copiilor accesul la educație chiar și în perioade dificile, cum este cea cu care se confruntă întreaga umanitate acum.

Salutară este și inițiativa companiei Orange România, care oferă șansa clienților ei de a contribui donând “Internet” copiilor de la țara, prin redirecționarea GB-ilor primiți bonus în cadrul abonamentelor lor, către câteva școli din mediul rural [6].

Desigur că rolul Ministerului Educației și Cercetării în tot acest efort este și trebuie să fie unul crucial, el fiind primul chemat să găsească soluții viabile pentru crearea rapidă a unor materiale didactice digitale moderne și ergonomice [7], dar și să faciliteze pregătirea adecvată a corpului profesoral ce deservește mediul rural. În acest sens, un program de nivel național, care să presupună acordarea de subvenții învățătorilor și profesorilor de la țară ce acceptă să intre în cursuri de perfecționare profesională din sfera IT & Software, ar fi mai mult decât binevenit.

Toate aceste soluții, prezumtiv viabile, prin natura lor complexă, necesită timp. Pe termen scurt însă, dată fiind situația critică generată de pandemia cu COVID-19, măsurile luate ar trebui să vizeze efecte (pe cat posibil) imediate. 

O măsură utilă pe termen scurt ar putea fi ca Ministerul Educației să achiziționeze timpi de antenă la principalele posturi de televiziune din România și să facă TeleEducație, în primele ore ale dimineții, pentru copiii din mediul rural (și nu numai).

Desigur, și acest demers presupune depășirea rapidă a unor piedici precum: lipsa unui tratament unitar (la nivel național) a materiilor și a manualelor cu ajutorul cărora se predau respectivele materii; lipsa unor materiale video adecvate; lipsa unor cadre didactice obișnuite să predea în fața unor camere de luat vederi etc.

Este remarcabil faptul că inițiative în această direcție au început să apară și în România, lucru ce ne poate conferi o doză de optimism. De exemplu, la TVR2 a debutat luni, 16 martie 2020, programul “Teleșcoala” [8], care presupune difuzarea unor lecții pe acest canal de mass media.  Totuși, neajunsul major este că acest program acoperă doar pregătirea claselor a VIII-a și a XII-a, așadar deservește doar un mic segment din populația de elevi afectată.

Conchidem prin a adresa o invitație publică de implicare,  destinată tuturor factorilor și organizațiilor care pot face front comun în ameliorarea situației învățământului din mediul rural din România.

Alternativa (adică lipsa de implicare) aduce după sine efecte simplu de imaginat și sumbre, căci în cazul în care nu vom realiza rapid demersurile necesare pentru a oferi elevilor noștri un învățământ de calitate înaltă și adaptat la nevoile contemporane, România riscă să rămână și pe viitor pe primele locuri în topurile de analfabetism funcțional din Europa și din lume. Pe termen lung însă,  consecințele unor astfel de realități pot deveni dramatice, căci aceste noi generații (analfabete funcțional) vor prelua pârghiile de conducere a societății românești și vor asigura confortul retragerii din activitate pentru milioanele de români ce formează astăzi populația activă a țării.

Bibliografie:

[1] Raymond Zhong, 2020, The Coronavirus Exposes Education’s Digital Divide, Articol New York Times (Internet version),  sursa: https://www.nytimes.com/2020/03/17/technology/china-schools-coronavirus.html, consultată la: 19.03.2020

[2] Cartografia școlară – statistici naționale, sursa: https://www.siiir.edu.ro/carto/#/statistici, consultată la: 19.03.2020

[3] Doru Ștefănescu, 2013, Accesul la Internet pentru educație. Ce înseamnă Internet de mare viteză în școli? , articol Internet, sursa: http://www.elearning.ro/accesul-la-internet-pentru-educatie-ce-inseamna-internet-de-mare-viteza-in-scoli, consultată la: 20.03.2020

[4] Elena Mihaela Iagăr et al., 2017, Accesul populației la tehnologia informațiilor și comunicațiilor, Anchetă a Institutului Național de Statistică, pag. 16, sursa: https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/accesul_populatiei_la_tehnologia_informatiei_si_comunicatiilor_romania_2017.pdf, consultată la: 20.03.2020

[5] Nicoleta Gherasi, 2018, INS: circa 1,7 milioane elevi înscriși în învățământul primar și gimnazial în anul școlar 2016 2017 din care 0,9 % în sectorul privat,  articol Internet, sursa: https://www.agerpres.ro/educatie-stiinta/2018/07/08/ins-circa-1-7-milioane-elevi-inscrisi-in-invatamantul-primar-si-gimnazial-in-anul-scolar-2016-2017-din-care-0-9-in-sectorul-privat–141519

consultată la: 19.03.2020.

[6] Anunț online, 2020, sursa: https://www.orange.ro/newsroom/comunicat/servicii-5/clientii-orange-prepay-pot-dona-net-scolilor-din-mediul-rural-1134 , consultată la 19.03.2020

[7] Aproape toate școlile gimnaziale de la sate sunt conectate la Internet, dar degeaba – cine îl folosește, 2016, articol Internet, sursa:

http://www.ziare.com/internet-si-tehnologie/acces-internet/aproape-toate-scolile-gimnaziale-de-la-sate-sunt-conectate-la-internet-dar-degeaba-cine-il-foloseste-1410368 , consultată la 19.03.2020

[8] Educație la televizor, 2020, articol Internet, sursa: https://www.monitoruldemedias.ro/2020/03/educatie-la-televizor.html , consultată la 20.03.2020

Comments

comments

Nu sunt comentarii

LEAVE A REPLY

fifteen + 14 =