Economia mondială se schimbă cu rapiditate, sub impactul transformării digitale și al rolului Inteligenței Artificiale. Deocamdată, România contează prea puțin pe harta mondială a Inteligenței Artificiale. Nici măcar Europa nu a reușit să țină pasul cu competiția tehnologică dintre Statele Unite ale Americii și China. Și, totuși, România are toate șansele să devină un jucător relevant pe harta mondială a Inteligenței Artificiale.
Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Comunicații (ANCOM), Pavel Popescu, a declarat, într-un interviu pentru News.ro, că România își poate fructifica avantajele, însă trebuie să facă acest lucru în următoarele șase luni. El crede că, în acest moment, există doar doi jucători relevanți pe piața Inteligenței Artificiale: Statele Unite ale Americii și China. Pavel Popescu crede că Statele Unite ale Americii vor fi deschise la parteneriate cu Europa, Coreea de Sud sau Japonia, iar europenii pot aduce o componentă etică importantă în acest domeniu.
România are avantajul că a dovedit până acum că este un partener de încredere al Statelor Unite ale Americii, inclusiv prin faptul că a limitat prezența companiilor tehnologice chinezești în domenii precum 5G, spune Pavel Popescu. Vicepreședintele ANCOM a adăugat că românii nu au explicat până acum foarte clar partenerilor americani sacrificiile făcute.
Însă el crede că, pe lângă acest avantaj moral, România mai dispune de un alt avantaj, de data aceasta decisiv. În perioada următoare, România va deveni unul dintre marii producători de energie. Este vorba de energia care va fi furnizată de reactoarele nucleare modernizate la Cernavodă, de reactoarele modulare dezvoltate în parteneriat cu americanii, de gazele naturale extrase din Marea Neagră, de parcurile eoliene și de cele voltaice. Dezvoltarea Inteligenței Artificiale se bazează pe mari centre de date, care consumă foarte multă energie. Tocmai în acest context, crede Pavel Popescu, România ar trebui să își valorifice acest avantaj și să dezvolte o așa-numită ”giga-factory-AI”.
Afirmațiile sale sunt susținute și un studiu realizat de o mare companie internațională de consultanță. Aceasta a calculat că, pentru crearea unei capacități de 1MW într-un centru de date din Europa Occidentală, este nevoie de o investiție de 10 milioane de euro. În țări precum Polonia sau Grecia, pentru aceeași capacitate, valoarea investiției este redusă la 7,5 milioane de euro, iar în România este și mai scăzută, inclusiv pentru faptul că terenurile sunt mai ieftine.
România se află în pragul celei mai mari transformări structurale a sectorului energetic de la electrificarea din anii 1950. Într-un context european dominat de nevoia de securitate și sustenabilitate, Bucureștiul joacă cartea „mixului diversificat”. De la reactoarele nucleare de ultimă generație până la parcurile eoliene gigant din Marea Neagră, viitorul energiei românești se scrie astăzi sub presiunea neutralității climatice.
1. Pariul Nuclear: De la Cernavodă la reactoarele modulare (SMR)
Pilonul central al strategiei energetice pentru 2026 și dincolo de acest prag rămâne energia nucleară. Proiectul unităților 3 și 4 de la Cernavodă a intrat în linie dreaptă, fiind văzut ca singura soluție pentru asigurarea „bandei” (producția constantă de energie) pe măsură ce cărbunele dispare din mix.
În paralel, proiectul Reactoarelor Modulare Mici (SMR) de la Doicești plasează România pe harta pionieratului tehnologic. Deși contestate de unele voci ecologiste, SMR-urile sunt promovate de autorități ca fiind soluția ideală pentru a înlocui vechile termocentrale pe cărbune, folosind infrastructura de rețea existentă.
2. „Goana după vânt” în Marea Neagră
Anul 2026 marchează un punct de cotitură pentru sectorul eolian. După adoptarea legii eolienelor offshore, primele perimetre din Marea Neagră sunt în curs de concesionare. Specialiștii estimează un potențial tehnic uriaș, de peste 75 GW, care ar putea transforma România nu doar într-un stat auto-suficient, ci într-un exportator net de energie verde în regiune.
3. Gazul de mare adâncime: Neptun Deep
Până când energia regenerabilă va putea fi stocată eficient, gazul natural rămâne „combustibilul de tranziție”. Proiectul Neptun Deep, cel mai mare zăcământ de gaze naturale din apele adânci ale Mării Negre, este în plină fază de dezvoltare. Din 2027, primele volume de gaz vor intra în sistemul național, vor elimina dependența de importuri și vor alimenta noile centrale pe gaz de înaltă eficiență (precum cea de la Mintia).
4. Marile provocări: Stocarea și Rețelele de Transport
Cea mai mare barieră în calea viitorului verde nu este producția, ci distribuția. Sistemul Energetic Național (SEN) se confruntă cu nevoia urgentă de modernizare pentru a putea absorbi energia intermitentă de la prosumatori și din marile parcuri fotovoltaice.
Elemente cheie pentru stabilitate:
-
Bateriile la scară industrială: Investițiile masive în capacități de stocare sunt esențiale pentru a evita supraîncărcarea rețelei în zilele însorite sau cu vânt puternic.
-
Hidrogenul Verde: Primele proiecte-pilot de producere a hidrogenului prin electroliză, finanțate prin PNRR, încep să prindă contur în 2026, vizând decarbonizarea industriei grele.
Municipalitatea din Cluj-Napoca alocă 305.000 de lei pentru susținerea SMURD
