Stufărișul de la Sic reprezintă una dintre cele mai impresionante rezervații naturale din România. Ele adăpostesc numeroase specii de păsări migratoare de apă. De asemenea, în imediata vecinătate, se află Lacul Știucilor de la Săcălaia, care este singurul loc din România, în afara Deltei Dunării, unde se formează în mod natural insule plutitoare de stuf, numite plaur.
Stufărișurile de la Sic, din apropierea Someșului Mic, au reputația de a fi o adevărată deltă interioară a Transilvaniei. Acolo se află mlaștini, iazuri și luciu de apă, care alcătuiesc un ecosistem perfect pentru specii de păsări precum nagâțul, buhaiul de baltă, stârcul cenușiu, corcodelul mic sau acvila mică țipătoare. Există foarte mulți pești de mari dimensiuni, deoarece apa este ușor salmastră. Legenda locală spune că, în zonă, în Antichitate, romanii ar fi exploatat sarea, într-o carieră deschisă. Ulterior, în epoca migrațiilor, un mal de pământ s-ar fi prăbușit și ar fi blocat Valea Bontului.
În decursul sutelor de ani, apa pârâului ar fi creat acest ecosistem aparte, dominat de o vegetație bogată, în care predomină stuful și papura. De aceea, această zonă, care se întinde pe zeci de hectare, și-a căpătat faima unei adevărate delte a Transilvaniei. Zona de mlaștini a constituit refugiul locuitorilor în vremuri de cumpănă, inclusiv în timpul ultimelor năvăliri ale tătarilor în Transilvania, când satul Sic, din vecinătate, a fost distrus aproape în întregime. Însă unii dintre localnici s-au refugiat în stufăriș și în vremea Celui de-al Doilea Război Mondial, când în regiune au ajuns hoardele sovietice. Acum, în zonă, vin foarte des pasionații de biologie. Există mai multe foișoare înalte din lemn, de unde pasionații de ecologie pot observa acest ecosistem fascinant din inima Transilvaniei.
