Fermierii clujeni caută modalități pentru a evita să exporte cerealele pe post de materii prime. Ei spun că, dacă vând cerealele ca atare, ei nu fac altceva decât să renunțe la valoarea adăugată pe care o pot genera afacerile lor. De aceea, ei încearcă să producă fie pâine și alte feluri de patiserie, precum și furaje pentru ferme.
Foarte mulți fermieri din România au un model păgubos de afacere. Ei produc cereale ieftine, pe care le vând la prețul de producție și păstrează drept profit subvențiile pe care le primesc de la Uniunea Europeană. Însă acest model nu generează dezvoltare, spun fermierii din Cluj. De aceea, ei caută modalități pentru a valorifica producția fermelor vegetale. Unii dintre ei s-au asociat în cooperative, care cultivă cereale, le transformă în furaje consumate în fermele zootehnice, adună laptele produs în fermele de bovine și ovide și transformă acest lapte în brânzeturi cu valoare adăugată mare. Aceste brânzeturi sunt vândute mai ales în magazinele unor membri ai acestor cooperative. Alți fermieri preferă să transforme cerealele în făină, pe care o vând procesatorilor. Unii dintre acești procesatori sunt mici brutării, care produc pâine artizanală, iar alții sunt companii multinaționale. Așa ar fi o companie belgiană, care a construit o mare fabrică de patiserie în zona Turda. O mare parte a produselor congelate de patiserie este vândută în alte țări ale Uniunii Europene. Practic, profitul generat de această prelucrare superioară este împărțit în acest caz între fermierii asociați și compania multinațională.
Însă fermierii spun că, în acest caz, este vorba de mai mult decât profitul care rămân în comunitatea locală. Și aceasta pentru că fabrica de patiserie a generat sute de locuri de muncă directe și indirecte, care sunt ocupate de locuitorii comunităților rurale din jurul orașului, iar, în acest fel, multe familii au posibilitatea să își câștige un trai decent.
