Reflexele fiscale ale statului român sunt dominate de gândirea prezentă atât în Ministerul de Finanțe, cât și în rapoartele tehnice, în declarațiile oficiale și în pozițiile unor economiști consacrați.
Acest lucru nu e o gândire rea-intenționată ci, mai degrabă, una incompletă. Este gândirea contabilului, scrie economistul Mihail Dragoș Badea, într-un articol publicat pe BusinessEdge.
Potrivit acestuia, contabilul vede economia într-un tabel Excel: venituri minus cheltuieli egal sold. Dacă scazi cota de impozitare, scazi veniturile. Dacă scazi veniturile, crești deficitul. Logica e impecabilă într-un sistem static, cu o bază fixă de impozitare. Evaziunea, însă, crește sau scade în funcție de costul conformării. Politica fiscală nu operează asupra unor cifre moarte, ci asupra unui organism viu.
Arthur Laffer a formulat o observație simplă: la cotă de impozitare zero, statul nu colectează nimic; la cotă 100%, nimeni nu mai produce nimic, deci statul tot nu colectează nimic. Undeva între aceste două extreme există un punct de maxim al colectării. Curba care unește aceste puncte nu e o linie dreaptă, este o parabolă.
În acest context, întrebarea relevantă pentru politica fiscală română nu este „taxe mai mari sau taxe mai mici”, ci unde se află România pe această curbă. Dar Curba Laffer nu este universală. Vârful ei, punctul de maximă colectare, nu se află la același nivel pentru toate economiile. Depinde de structura economiei: cât de larg e sectorul informal, cât de mobil e capitalul, cât de eficientă e administrația fiscală, cât de predictibil e cadrul legislativ. O economie dezvoltată, cu instituții solide și un sector formal dominant, poate susține cote mari fără să piardă baza de impozitare. O economie în curs de dezvoltare, cu evaziune structurală ridicată și capital autohton fragil, are vârful mult mai la stânga.
Evaziunea fiscală este o problemă de calcul rațional. Un antreprenor sau un salariat care eludează parțial plata taxelor nu o face pentru că e un cetățean mai rău. O face pentru că, în calculul lui, beneficiul evaziunii depășește costul asociat riscului de a fi prins și sancționat.
România are un gap de TVA de aproximativ 30%, adică din fiecare 100 de lei de TVA datorat legal, statul colectează doar 70. Suntem pe locul doi în Uniunea Europeană la pierderi absolute din TVA, după Italia, care are o economie de șapte ori mai mare. Irlanda are TVA 23%, mai mare decât România, și un gap de conformare sub 2%.
Acest context a dus și la deteriorarea condițiilor pentru IMM-uri. Astfel, plafonul pentru microîntreprinderi a scăzut succesiv de la 1.000.000 euro în 2023 la 100.000 euro în 2026, teleportând forțat mii de firme mici într-un regim de impozitare superior, fără ca ele să fi crescut în realitate. În același timp, impozitul pe dividende a urcat de la 10% la 16% începând cu 1 ianuarie 2026. Taxele au crescut, predictibilitatea a scăzut, costul conformării s-a majorat.
Un antreprenor de IMM care depășește plafonul de microîntreprindere nu este o corporație cu structuri de optimizare fiscală. E un om care produce ceva, scoate un profit, plătește 16% impozit pe profit, se impozitează din nou cu 16% pe dividende când ia banii acasă, plătește 10% CASS dacă dividendele depășesc pragul legal și apoi plătește 21% TVA când cumpără haine pentru copilași. Din 100 de lei produși îi rămân 50 în buzunar, iar rata efectivă cumulată ajunge la 50%, de trei ori cota nominală pe profit. La aceasta se adaugă costul salarial obligatoriu. Patronul trebuie să-și dea sieși un salariu minim ca să fie asigurat medical, chiar dacă firma nu face profit. Din 100 de lei cost salarial total pentru firmă, 51 de lei ajung la stat pe un traseu sau altul, inclusiv prin TVA la consum. Dacă nu face profit și scoate totul ca salariu, situația e și mai nefavorabilă decât traseul dividendelor. La toate acestea se adaugă taxele locale, impozit pe proprietate, taxe de salubrizare, autorizații și câte și mai câte care nu apar în niciun calcul agregat, dar există în fiecare lună, relatează BusinessNews.
Undă verde pentru construirea unui hub agroindustrial integrat în comuna Cojocna | CLUJ INSIDER
