Un studiu recent privind eforturile Uniunii Europene de a combate dezinformarea digitală relevă o discrepanță semnificativă între obiectivele de reglementare ale UE și prioritățile marilor platforme online. Codul de bune practici al UE privind dezinformarea (CPD) din 2018, o formă de „reglementare flexibilă” care se bazează pe respectarea voluntară, a dat rezultate împărțite, companiile de tehnologie acordând prioritate temelor care se aliniază intereselor lor comerciale în detrimentul celor legate de drepturile democratice și transparență.
Un studiu realizat de Gabriela Borz, Fabrizio De Francesco, Thomas L. Montgomerie și Michael Peter Bellis, publicat în Policy Studies, vol. 45 (2024), arată că UE a elaborat CPD în 2018 ca o inițiativă voluntară pentru a aborda provocările campaniilor digitale, cum ar fi interferența străină în alegeri și utilizarea datelor utilizatorilor de către companii precum Cambridge Analytica. Codul folosit de platforme precum Facebook (acum Meta), Google, Twitter (acum X), Microsoft și Mozilla, include 16 angajamente în cinci domenii cheie: controlul plasării reclamelor, publicitatea politică și bazată pe teme, integritatea serviciilor, responsabilizarea consumatorilor și responsabilizarea comunității de cercetare.
Priorități asimetrice
Studiul, care a analizat rapoartele anuale prezentate de platforme în 2019, a constatat o „reacție asimetrică” clară la temele CPD. În timp ce prioritățile UE se concentrează pe protejarea democrației și a drepturilor cetățenilor, companiile online se concentrează mai mult pe riscurile legate de profit, reputație și răspundere. Această diferență de accent este evidentă în modul în care companiile alocă atenție în rapoartele lor. De exemplu, toate companiile au eșuat în a discuta „drepturile democratice și libertatea de exprimare” în aceeași măsură ca și CPD-ul Uniunii Europene. De fapt, Google și Mozilla au discutat cel mai puțin această temă, Google recunoscând importanța drepturilor fundamentale doar în 1% din raportul său, iar Mozilla în 0%, potrivit rezultatelor studiului.
În schimb, platformele au dedicat o mare parte din rapoartele lor temelor precum „integritatea serviciilor” și „împuternicirea utilizatorilor”, domenii în care au demonstrat o mai mare receptivitate și implementare.
Microsoft, de exemplu, a evidențiat cel mai mult integritatea serviciilor, dedicând 17% din raportul său acestei teme. În mod similar, Mozilla, în contrast puternic cu lipsa sa de atenție față de integritatea serviciilor, a discutat frecvent despre responsabilizarea utilizatorilor, 21% din raportul său oferind modalități prin care serviciile sale pot ajuta utilizatorii să ia decizii în cunoștință de cauză. Dincolo de angajamentul simbolic În ciuda ineficienței resimțite a reglementării soft, concluziile studiului au contestat o ipoteză cheie: că firmele, companiile, ar oferi doar „angajamente simbolice” pentru a evita legile stricte și costurile viitoare de conformitate.
Analiza a arătat că platformele au, în general, un nivel mai ridicat de angajament formal – promisiuni scrise de a implementa principii și acțiuni – decât angajamentul simbolic. Angajamentele formale au fost deosebit de ridicate în domeniile pe care platformele le-au prioritizat deja, cum ar fi „integritatea serviciilor” și „responsabilizarea utilizatorilor”. Analiza a arătat că platformele au, în general, un nivel mai ridicat de angajament formal – angajamente scrise de a pune în aplicare principii și acțiuni – decât angajament simbolic. Angajamentele formale au fost deosebit de ridicate în domeniile pe care platformele le-au prioritizat deja, cum ar fi „integritatea serviciilor” și „coordonarea/responsabilitatea”.
Acest lucru este susținut de exemple concrete. Facebook, de exemplu, a raportat închiderea a două miliarde de conturi false în 2019 și eliminarea unei mari părți din postările cu discursuri de ură înainte ca acestea să fie raportate de utilizatori. Google a subliniat că sistemele sale automatizate au semnalat 7,8 milioane de videoclipuri YouTube, ceea ce a dus la eliminarea a peste 9 milioane până în iunie 2019. În mod similar, Twitter a raportat un timp de răspuns cu 60 % mai rapid la apeluri și a colaborat cu UNESCO la o campanie de alfabetizare media.
Limitele legislației neobligatorii
Deși concluziile sugerează că reglementarea neobligatorie poate fi eficientă în domeniile în care temele de reglementare sunt deja o prioritate pentru corporații, studiul relevă și limitele acesteia. Implementarea a fost redusă pentru teme mai puțin prioritare, cum ar fi „drepturile și libertățile”, Facebook, Google și Mozilla neîntreprinzând nicio acțiune în acest domeniu. Studiul a constatat, de asemenea, că schimbările în guvernanța corporativă, cum ar fi crearea de noi departamente sau alocarea de subvenții, erau mai degrabă aliniate la angajamente simbolice. Acest lucru sugerează că „guvernanța soft permite companiilor să mascheze un nivel scăzut de conformitate prin raportarea unor schimbări operaționale eficiente din punct de vedere al costurilor”. Studiul recunoaște limitele sale, inclusiv dependența de rapoartele companiilor și incapacitatea de a verifica informațiile sau motivațiile din spatele conformității. Cu toate acestea, acesta reprezintă un prim pas crucial în măsurarea empirică a eficacității reglemetării neobligatorii în domeniul digital și contribuie la dezbaterea în curs cu privire la necesitatea unei guvernanțe stricte, cu mecanisme de aplicare și sancțiuni, pentru a asigura conformitatea deplină.
Concluzia studiului: pentru ca reglementarea neobligatorie să funcționeze, trebuie să existe o concordanță între prioritățile autorității de reglementare și cele ale companiilor reglementate.
Rezultatele acestui studiu sunt promovate de UBB Core, Centrul de orientare profesională pentru cercetători al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, România.
