La miezul zilei, la Washington, America, și o dată cu ea lumea, intră într-o nouă eră. Ce va fi e greu de prevăzut, pentru că noul președinte pare născut în zodia imprevizibilului. E în răspăr cu mai tot ce s-a știut, de la stilul retoric la logica numirilor ministeriale și orientările de politică externă. Rebelul din campanie nu s-a dezmințit nici în perioada tranziției. Tweet-urile și-au continuat cadența incendiară, iar conferința de presă fundambulescă de la 11 ianuarie, care trebuia să lămurească totul, a tulburat și mai mult apele. S-a luat de o legendă a mișcării anti-segregaționiste, John Lewis, care a avut tupeul de a-l considera “președinte nelegitim”, și a continuat războiul auto-distructiv cu Serviciile de informații, care au găsit, în unanimitate, că Rusia se face vinovată de ciber-intruziunea în conturi electorale personale și instituționale ale taberei Democrate.
“E scandalos cum compară comunitatea americană de informații cu Germania nazistă. N-are motiv să arate cu degetul Serviciile pentru divulgarea unor informații aflate deja în domeniul public. Cred că lumea urmărește declarațiile domnului Trump, îl ascultă cu mare atenție. Dacă n-are încredere în Servicii, ce semnal trimite aliaților, partenerilor, dar și dușmanilor noștri? Cred că domnul Trump trebuie să fie foarte disciplinat în ce spune public”, avertiza, într-o ieșire publică fără precedent, John Brennan, directorul Agenției de Informații Externe (CIA), referindu-se la un dosar care circula prin redacții din toamna anului trecut și care cuprinde acuzații, neverificate, de turpitudine trumpiana moscovită și complicități electorale ruso-Republicane.
Anxietatea generată de președintele însuși este amplificată de nominalizările sale ministeriale, care când n-au conflicte de interese pe care nici Comisia Parlamentară de Etică nu le poate descâlci, au poziționări în contrasensul noțiunilor curente de progres ale majorității americanilor, care nu l-au plebiscitat pe Trump. În straturile medii ale birocrației politice situația e și mai gravă, cu multe poziții în continuare libere în zone critice ale noului Executiv.
“Victoria l-a găsit nepregătit, iar tranziția n-a avut ritmul normal. În campanie a trecut cu buldozerul peste structurile celor două partide. Problema este că în ruine s-a pierdut și expertiza de a face numiri politice. Vom vedea, din această cauză, că multe posturi vor rămâne vacante”, pronostica Nicolle Wallace, care cunoaște bine tranziția precedentă, de la Bush Jr. la Obama.
Posturi vacante rămân și printre vedetele pe care Donald Trump le-a solicitat să onoreze ceremoniile, Andrea Bocelli de pildă, sau Elton John sau Bruce Springsteen. Alții participă, dar nu cu prea mare entuziasm. O membră a trupei feminine de dans Rockettes spune pe rețele de socializare că va dansa cu “inima grea și lacrimi în ochi”. Voci discordante s-au auzit și înlăuntrul legendarului cor Mormon Tabernacle.
“Demult am hotărât că nu vreau să particip la sărbătorirea lui Donald Trump. A dezbinat, și are idei situate poate în centrul dreptei alternative și extreme, sigur nu în centrul vieții noastre politice. Americanii se tem, eu mă tem, și pur și simplu n-am chef să stau cinci ore la voia elementelor ca să fiu părtaș la acest eveniment”, anunța deputatul G.K. Butterfield, unul dintre cei peste cincizeci de parlamentari aflați, până la această oră, pe lista celor care boicotează festivitățile.
Reversul angoasei și incertitudinii este interesul. Trump fascinează, aici și în lume, pentru că este, în rezonanță cu țara pe care o va reprezenta, un om al tuturor posibilităților, o celebritate într-o cultură a celebrității.
Miercuri, la Școala de Studii Internaționale de la Universitatea Columbia din New York a avut loc, într-o sală arhiplină, o dezbatere despre subiectul inevitabil al zilei, cuplul Trump-Putin.
“Pot să vă spun, pe baza relatărilor corespondentului nostru la Moscova, că interesul acolo pentru Trump și noua Administrație este enorm. Nu-i neapărat euforie – se pun multe întrebări – dar lumea e fascinată și se întreabă dacă Trump se va dovedi un mare prieten al Rusiei sau cineva care l-a tras pe sfoară pe Putin și care se va întoarce împotriva lui. E predictibil, se întreabă? Bineînțeles Kremlin-ul pune mare accent pe predictibilitate, și acesta, ar putea fi, pentru ei, un motiv de îngrijorare”, declara pentru RFI România unul dintre participanții la colocviu, redactorul-șef-adjunct al secției știri externe de la cotidianul Washingotn Post, Will Englund.
