Despre un sistem medical românesc, care în ciuda capacităţilor sale intelectuale şi sufleteşti, este măcinat constant de interesele unui politicianism prea meschin pentru a gândi mai departe de propriile sale interese.
„Una din cele mai imperioase necesităţi era spitalul epidemic. Spre ruşinea autorităţilor, capitala Ardealului nu dispune până de curând decât de un spital epidemic foarte mic şi alături de spital o baracă de lemn, care în caz de epidemii servea la plasarea bolnavilor.
Edificiul şi locul unde se găsea acest spital era o ruşine a secolului şi nu putea servi de fală edililor.
Pentru a ilustra mai bine incuria ce domnia în acest spital e destul să amintim că erau cazuri când în aceiaşi cameră erau plasaţi bolnavii cu boli infecţioase diferite, încât găseai într-o cameră 3-4 feluri de boli infecţioase.
Aceasta era o adevărată crimă ce se comitea faţă de bolnavii internaţi în acest spital, cari scăpând de câte o boală cu care erau internaţi, erau ameninţaţi să se infecteze de o altă boală infecţioasă. Astfel un bolnav internat cu antrax, după ce era vindecat trebuia să mai treacă şi prin tifos.
Aceste stări deplorabile au produs în sânul populaţiei o impresie cu adevărat penibilă.
Întreaga populaţie a oraşului Cluj era îngrozită de această stare de lucruri.
Internarea în spital şi izolarea bolnavilor nu se putea face de multe ori nici chiar cu ajutorul forţei, din motivele sus arătate.
Consiliul comunal prezidat de d. V. Osvadă, a fost cel dintâi, care s-a ocupat în mod serios de această chestiune, pentru a pune capăt ruşinei ce nu mai putea dăinui.
Cu reorganizarea acestui spital şi cu construirea unui edificiu nou, după cum ştim, a fost însărcinat încă în acel timp tânărul medic clujean d.dr. Lupan, care luând legătura cu ministerul sănătăţii şi cu reprezentanţii Facultăţii de medicină a-i Universităţii locale, a reuşit să facă unele frumoase realizări.
La noi în ţară în învăţământul medical de la facultăţile de medicină, chestiunea bolilor infecţioase este tratată ca un studiu secundar şi nu există nici într-un centru universitar o clinică de boli infecţioase.
Medicii care îşi termină studiile nu au ocazia să cunoască toate bolile infecţioase din cauza neexistenţei acestor instituţii. Se înţelege uşor deci, pentru ce dau procentul cel mai mare de morţi bolile infecţioase la noi în ţară.
Pentru a servi interesele medicale superioare şi pentru a ridica spitalul epidemic la o treaptă superioară cu celelalte clinici ale Facultăţii de medicină se pune la dispoziţie pentru construirea spitalului epidemic din Cluj, un teren din apropierea Clinicilor.
Conducerea ştiinţifică a acestui spital urma să fie compusă astfel din medicii facultăţii de medicină, iar spitalul să formeze natural, proprietatea oraşului şi administraţia să se facă la fel de oraş.
S-ar fi servit astfel în acelaşi timp două interese: în primul rând interesul oraşului, care ar fi avut un spital model, condus de un profesor universitar, cu medici specialişti şi bine pregătiţi, pe care oraşul nu trebuia să-i plătească.
Primind terenul gratuit s-ar fi putut vinde vechiul teren mlăştinos împreună cu edificiile existente, utilizând banii realizaţi, la edificarea noului spital. Populaţia şi-ar fi recâştigat astfel încrederea în acest spital, fiind viaţa bolnavilor încredinţată unor oameni cu trecut şi responsabilitate.
În al doilea rând s-ar fi servit interesele studenţilor în medicină cărora li se dădea posibilitatea să-şi completeze cunoştinţele teoretice cu cele practice, lucru de mare importanţă pentru viitorul medic.
Facultatea de medicină a aprobat propunerea şi a promis că va pune la dispoziţie în mod gratuit un teren pentru edificarea spitalului.
S-au adunat chiar fonduri în vederea edificării unui spital modern sistem pavilionar. Ministerul de finanţe a dat 1.000.000 lei, iar al Sănătăţii a promis 500.000. Banii primiţi s-au vărsat ca casieria oraşului şi rămânând să mai ia şi oraşul o sumă în bugetul său urma să înceapă edificarea celor două pavilioane.
Cu reinstalarea vechiului consiliu, capacităţile democratice şi-au reluat activitatea.
Mănuşerul Hubay a ajuns îndrumătorul serviciului medical în calitate de consilier al secţiei sanitare. Era desigur indicat. Şi iată cum au încurcat şi iţele cu spitalul de epidemii al oraşului.
L-au edificat pe fundamentul vechii bărăci de lemn a spitalului epidemic, care se găsea în apropierea gării.
Spitalul este o clădire care lasă foarte mult de dorit şi care poate fi bună pentru orice, numai pentru spital epidemic nu.
Edificiul nu are încălzire centrală, în camere sunt sobe de teracotă, antreurile, coridoarele şi closetele sunt fără încălzire.
Diferitele secţii nu-şi au spălătorie pentru vase, spălându-şi vasele în baie. Geamurile şi uşile nu sunt prevăzute cu geamuri şi uşi de sârmă pentru a împiedica intrarea muştelor, cari roiesc din jurul abatorului şi a pieţei de vite, periclitând sănătatea bolnavilor şi transmiţând unele boli prin înţepătura lor.
Lângă spital se descarcă şi acum căruţele cu gunoi, de jur împrejur spitalul este înconjurat de bălţi a căror apă răspândeşte un miros penetrant, făcând imposibilă aerizarea edificiului.
Bălţile conţin de multe ori cadavre de animale. Curtea spitalului este o baltă de noroi, iar guri de apă pentru stropirea curţii în timpul verii de asemenea nu există.
Reconvalescenţii n-au nici un loc de plimbare. Gardul din jurul spitalului este răsturnat, iar pe alocuri lipseşte pe o distanţă de 2 metri. Iată deci cum se face izolarea bolnavilor.
Şi dacă mai adăugăm că în acel edificiu există o singură spălătorie în imediata apropiere a bucătăriei unde se spală rufele tuturor bolnavilor şi că între clădirea veche şi cea nouă este plasată camera mortuară, abia atunci vom vedea crasa lipsă de interes a consiliului orăşenesc, care probabil nici nu ştie unde îşi are oraşul spitalul.
Atragem atenţiunea autorităţilor superioare asupra acestui spital…democratic şi rugăm pe medicul şef al oraşului Cluj, care este şi directorul spitalului să ia toate măsurile şi să facă ordine la acest spital, care este o adevărată ruşine”.
[„Biruinţa”, Anul III, nr.16, 26 mai 1929].
Clujul de ieri este rubrică permanentă a ClujInsider și ClujToday, realizată de istoricul clujean Felix Ostrovschi.
