„Soartea întocmește uneori în așa fel viața, încât aceea ni se pare ca o poveste, pe care de multe ori nici nu ne prea vine s-o credem. Așa s-a petrecut nu de mult, într-o comuna mare de lângă Budapesta, unde trăia în liniște un nemeș ungur.
Putred de bogat de nu știa ce să facă cu averea, el nu-și bătea mult capul cu necazurile vieții și ducea un trai liniștit cu soția sa și cu singura fată, pe care o avea și care era de o frumusețe rară, în vârstă de măritat.
Într-o bună zi însă, la ușa nemeșului bătu necazul, ca să-i spulbere fericirea. Fata lui frumoasă a pierit fără urmă din casă și bătrânul nemeș, care până atunci nu cunoscuse necazurile, a fost cuprins deodată de o supărare fără margini, văzând că singura lui copilă își pierduse urma. Luni de zile a căutat-o în toate părțile, dar n-a putut da nicăiri de urma ei și el se făcea din zi în zi tot mai trist și mai îndurerat.
Într-o zi însă i s-a din vorbele cocișului său fercheș, cu mustățile unse cu spic, că el ar știi ceva de soartea fetii și de aceea l-a luat mai din scurt, să-i spună tot ce știe. Cocișul a prins atunci caii la căruța domnească și l-a dus pe stăpânul său oblu la fată, care trăia ascunsă în casa mamei sale. Când și-a văzut părintele fata, mai să leșine de bucurie și repede vru s-o ducă acasă.
Fata însă s-a împotrivit spre mirarea lui cea mare și i-a mărturisit că nu se duce, deoarece iubește de moarte pe cociș și vrea să fie nevasta lui.
După ce toată truda părintelui a fost zadarnică de-a o face să înțeleagă că un lucru ca acesta este cu neputință, mai cu seamă că cocișul era însurat și avea și doi copii – la sfârșit s-a învoit totuși și astfel, după câteva săptămâni, cocișul s-a despărțit de nevastă și a luat de soție pe frumoasa domnișoară care se simte cică tare fericită așa.
Ce nu face dragostea, pe lumea asta!”. [„Lumea și Țara. Foaie poporală cu știri de pretutindeni”, Anul V, nr.49, Cluj, 4 decembrie 1927]
Clujulde ieri este rubrică permanentă a ClujInsider și Clujtoday realizată de istoricul clujean Felix Ostrovschi.
