Cum și-a construit cariera fondatorul Wonder Family Fest, Darius Mârza

Unul dintre cei mai cunoscuți oameni de afaceri din Cluj este Darius Mârza. Este vorba de fondatorul celui mai important festival dedicat familiilor din România, Wonder Family Fest. Totodată, Darius Mârza administrează Wonderland Resort. Iată principalele repere din biografia sa.

Capitolul I. Copilăria.

I.1. Primii bani din idei de afaceri, la 5 ani + pasiune pentru calculatoare, la 7 ani

Este o poveste foarte lungă și complexă.

Deschiderea mea pentru domeniul acesta a început extrem de devreme: când aveam 5 ani săream gardul grădinilor de lângă blocuri și luam pătrunjel și morcovi, pe care îi vindeam în stația de autobuz, unde îmi făcusem o mică tarabă. Stăteam pe trotuar. Și așa strângeam bani pentru a-mi cumpăra ceea ce-mi doream.

Când eram în clasa I, după școală, mergeam la tata la firmă și jucam Minesweeper. Așa m-am îndrăgostit de calculator, într-o perioadă în care erau doar vreo 5-6 calculatoare în tot Clujul. Tata era asociat la o firmă, cel mai mare en-gros din ‘93. Ei erau 7 asociați atunci, iar când firma s-a dizolvat și a trebuit să împartă bunurile, țin minte că toată vara i-am plâns tatei să nu cumva să ia bani, să ia în schimb calculatorul. Așa am ajuns să am calculatorul meu acasă, în vacanța dintre clasele I și a II-a.

Din clasa a II-a am început să fac cursuri de informatică cu nașul meu, Andrei Olariu. Doi ani mai târziu, când eram într-a IV-a, el a plecat să lucreze ca programator la Tokyo, imediat după ce a absolvit Facultatea de Calculatoare.

I.2. Primii bani serioși și primul vis cumpărat din bani proprii: telefon mobil

Am început să câștig primii bani mai serioși în ultimul an de școală primară, prin 1996. Făceam de toate: dactilografiam referate, lucrări, cărți pentru profesorii de la facultate, vindeam eseuri colegilor din clasa a V-a. Le mai vindeam și dischete cu câte un clip sau un joc, spiralam, lucram în Photoshop, editam. Și făceam cărți de vizită – le vindeam colegilor care voiau să se simtă mai importanți în gimnaziu, pentru că tot eu îi convingeam că au nevoie de o carte de vizită dacă vor să ajungă oameni importanți :).

În clasa a VI-a mi-am cumpărat primul telefon mobil, un Ericsson 318. Cred că erau maximum 10 telefoane mobile în Cluj atunci și în cel mai mare liceu din oraș nu era niciunul. Când îl scoteam din buzunar și i-l dădeam vreunei fete să mi-l țină până joc fotbal sau baschet, se făcea roșie în obraji și îl ținea de parcă era un bebeluș regal.

Capitolul II. Liceul

II.1. Tentativă pentru prima firma și câștiguri din informatică / calculatoare

După ce mi-am îndeplinit primul vis, de a avea un telefon mobil, am vrut și un CD Writer. Toți banii pe care i-am câștigat, inclusiv banii pe care mi-i dădeau părinții pentru mâncare, îi strângeam ca să pot să mi-l cumpăr. A durat doi ani, dar am reușit. Mi l-a adus din Japonia nașul meu, chiar de Crăciun. Era un Yamaha, scria cu viteză 2x, adică dura vreo 30-40 de minute să scrii un CD.

Am început să scriu primele CD-uri și, în clasa a IX-a, fugeam de la Liceul de Informatică, unde eram elev, ca să schimb CD-urile. După-amiaza aveam coadă la ele și nu puteam să-mi dezamăgesc clienții. De atunci eram foarte preocupat să livrez la timp și să fac tot posibilul să fie satisfăcuți clienții mei ca să revină. Erau copii care își cheltuiau toți banii la mine.

Aceea a fost perioada în care am cheltuit cel mai mult și am petrecut cel mai mult. Mergeam în toate cluburile, cumpăram cele mai mari buchete de flori, de câte 60-70 de trandafiri, pe care le luam de la Florăria Magnolia care abia se deschisese. Costa cam 3 milioane de lei un buchet, cred că acum ar fi echivalentul a 3.000 de lei. Mergeam doar cu taxiul, mâncam doar la restaurant, cumpăram orice era nou și legat de tehnologie: cele mai mari și mai noi HDD-uri, cele mai noi calculatoare, monitoare, plăci grafice. Câștigam mult mai mult decât mama, profesor universitar.

După un an pe care l-am petrecut așa, am stat și am analizat câți bani am cheltuit. Mi-am dat seama și că nu mai mergea treaba cu CD-urile ca la început, pentru că apăruseră deja mulți pe piața asta și ajunseseră să fie foarte ieftine CD-urile. Nu am mai vrut să pierd vremea și am început să mă gândesc ce altceva să inventez.

Tot în clasa a IX-a am încercat prima dată să-mi fac o firmă, legală, cu acte, ștampile și contabilitate. Dar, după o vreme, și-au dat seama consilierii de la Primărie că sunt minor și nu mi-au mai emis dreptul de PFA. Era pe vremea mandatului domnului Funar.

Din al doilea an de liceu nu am mai stricat banii, nu mi-am mai cumpărat nimic de ultimă generație pentru că mi-am dat seama că devalorizarea era (și este încă) extrem de accelerată, nu am mai ieșit în cluburi.

Așa că am început să fac calculatoare. Adică luam calculatoare vechi și le recondiționam. Sau făceam unele de la zero, din componente aduse de mine. Am fost primul din piață care a vândut calculatoare în rate la prieteni, la colegi. A mers bine, dar nu am mai ajuns niciodată la câștigurile pe care le aveam în clasele a VIII-a și a IX-a. Atunci aș fi putut face o mini avere, dar am prăpădit-o. Noroc că m-am trezit la timp.

Mergea bine și vânzarea de calculatoare până au intrat pe piață, peste noapte, trei companii mari: Domo, Altex și Media Galaxy. Și exact ăsta era sloganul lor: cumpărați pe loc calculatorul mult visat, doar cu buletinul, în maximum 2 ore. Și-atunci am fost scos de pe piață.

Anul următor, în clasa a XI-a, am început să fac programe soft pentru cabinete de medicină de familie, firme de contabilitate, site-uri diverse, inclusiv pentru biserici, care erau foarte deschise pentru că se puteau înfrăți mai ușor și puteau primi sponsorizări mai ușor. A mers bine cam un an, până au început să apară multinaționalele mari – IQuest, Isdc, Soft Vision. Dar prima care mi-a luat locul a fost Alfasoft. Era lângă Cofetăria Castelari din Observator.

II.2. Primele investiții în imobiliare, din meditații date la informatică

După ce nu a mai mers afacerea cu softul (pentru că am fost înghițit de firmele mari care dădeau garanții și post garanții și lumea nu prea mai avea încredere în freelanceri), m-am apucat să dau meditații la informatică, și nu doar colegilor mai mici sau de aceeași vârstă cu mine, ci și studenților. Făceam asta non stop, fără pauză, în weekenduri lucram de la 8 dimineața până la 10 seara. Din toți banii pe care i-am strâns mi-am cumpărat prima garsonieră, primul teren lângă aeroport și primele terenuri la munte, pe care le-am parcelat pentru cabane, împreună cu mai mulți prieteni de-ai tatei.

Informatica a fost clar pasiunea mea: am fost singurul absolvent cu nota 10 curat la informatică în tot liceul (inclusiv la teze, laboratoare, lucrări de control). Țineți cont că profesoara mea era doamna Rancea, care era autoarea tuturor manualelor de informatică de liceu, cea mai exigentă profesoară. Ca idee, notele la clasă erau așa: eu aveam 10 curat, următoarea colegă avea 8 (și mama ei era profesoară de informatică și o ajuta mereu), următorul coleg avea nota 6. Jumătate din restul clasei avea nota 5 și restul, 3 și 4. Bine, treceau cu toții cu media 5. Doamna Rancea era foarte exigentă, dar era extrem de sufletistă.

Și nu doar în informatică am excelat: toți diriginții pe care i-am avut au spus că sunt cel mai complex elev pe care l-au avut, se lăudau cu mine în Cancelarie. Eram primul la orice probă fizică, eram olimpic la școală, apăream în Gazeta Matematică frecvent.

După ce am terminat Liceul de Informatica, le-am trimis mailuri prietenilor mei și de-ai părinților să le spun că, tocmai, am fost admis la UBB la Info Engleză și la UTCN la Calculatoare. Le-am zis că vreau să-mi întemeiez o firmă de soft și că accept orice provocare fără bani, orice fel de proiect, doar ca să le demonstrez că pot face față.

Toată tinerețea mea am fost sufletul petrecerilor. Din clasa a IX-a, de când am terminat cu viața de petrecere, nu am mai pus picătură de alcool în gură. Nici măcar un gram. Mergeam la petreceri, dansam continuu.

Capitolul III. Organizarea de evenimente: primul pas, majoratul

Următorul pas, după majorat: cu 50.000 eur împrumutați, am deschis prima sală de evenimente din Cluj și am marcat mai multe premiere în România: primul bar mobil și lumini de discotecă la nunți

Dacă e să vorbim de independență, în clasa a XII-a am vrut să-mi organizez singur majoratul și asta am făcut. Eu am aranjat restaurantul, eu am pus muzica, eu am făcut tot. Și a fost super.

Sub influența succesului pe care l-am avut la majorat, am zis așa: iau bani cu împrumut de la nașul meu, Andrei Olariu, 3.000 de Euro, pentru aparate foto-video și echipamente audio pentru evenimente. Am pornit în vara clasei a XII-a firma de evenimente și am crescut exponențial. Și știu și de ce. Pentru că eram dornic de afirmare, eram complet în slujba clientului, extrem de ambițios, și, cel mai important, am fost primul care a introdus prelucrarea foto-video pe calculator. După doar câteva luni, eram foarte cunoscut pe piață și am reușit să restitui banii împrumutați de la Andrei în 3 luni, nu în 6 cum stabilisem cu el.

După alte 3-4 luni, el s-a întors definitiv în Cluj, de la Tokyo (unde era programator la bursă pentru Deutsche Bank). L-am rugat să facă o firmă de soft cu mine, dar el a înființat una cu un prieten de-ai lui care avea mai multe relații și mai multă deschidere pentru proiecte.

Văzând eu că tot nu reușesc cu softul, i-am cerut un împrumut de 50.000 de Euro ca să-mi deschid prima sală de evenimente, Talisman. Am făcut-o și am semnat multe contracte imediat după. Oamenii erau foarte entuziasmați de la început. Pe atunci existau doar cantine, hoteluri și restaurante. Dar eu voiam ceva special, mai disco, să fie multe lumini și distracție. Am fost primul din România care a introdus luminile de discotecă la nunți, am făcut primul bar mobil la o nuntă. Datorită acestei săli de evenimente am reușit să conving liceele să nu mai facă balurile de boboci în cluburi și să le facă în sala mea. Era anul 2005.

Capitolul IV. Începutul Wonderland: primul teren, în 2005, prima autorizație, 2012

După primele două luni de activitate și ținând cont că sala mea era între blocuri, am avut extrem de multe reclamații de la vecinii pe care îi deranja gălăgia. Am decis să caut, împreună cu tata, un teren retras, în mijlocul naturii, să nu am pe nimeni aproape. De când mă știu, m-au fermecat peisajele frumoase, așa că am ales fără ezitare locul unde este acum Wonderland. În 2005 am cumpărat primii 1.500 de metri pătrați, unde este acum Grande Vista. Pe urmă am tot cumpărat câte 500 mp, după cum găseam prin zonă. Am depus actele pentru PUZ și autorizație de construcție pentru Grande Vista. Și am obținut-o…abia în 2012!

Între 2005, când am depus cererea, și până în 2012, când am primit autorizația, am cunoscut multe suișuri și coborâșuri în afacerile mele. Mai jos, pe rând, fiecare dintre ele:

Capitolul V. Cea mai agitată perioadă, 2005 – 2009: senzaționala Havana, un fast food, criză economică, începuturi de la zero

Am cumpărat un spațiu comercial lipit de magazinul Sora și am deschis un studio de organizare de evenimente, Studio Dario.

În 2008 am deschis Terasa Havana, prima terasă rooftop din Cluj, care avea peste 300 de locuri și o priveliște extraordinară. Din seara în care am inaugurat-o și până în ziua când am vândut-o, trei luni mai târziu, a fost fully booked în fiecare zi. Erau zeci de oameni care așteptau la rând să prindă un loc la masă. În seara în care am deschis a fost prima dată când s-a umplut complet parkingul Leul, care are sute de locuri,  și a fost coadă de mașini până la sensul giratoriu din Mihai Viteazu. Câteva ore s-a blocat traficul în centrul Clujului. În vara aceea, CFR Cluj era pe val la fotbal și toată lumea era mereu la terasă. Chiar din prima seară, am primit două oferte de cumpărare pentru Havana și eu m-am simțit tare jignit de asta. Până la urmă, tot unuia dintre cei care mi-au făcut oferta le-am vândut. Am învățat că orice afacere sau lucru material este de vânzare pentru prețul corect și că niciodată nu trebuie să spui niciodată.

În luna octombrie din 2008 am investit toți banii mei, inclusiv pe cei obținuți din vânzarea terasei, într-un avans de 25% pentru achiziționarea mai multor spații comerciale de pe strada Eroilor, lângă Cofetăria Carpați. Avansul trebuia să fie de 33%, dar nu am mai avut restul de bani, și m-am înțeles cu vânzătorii să le achit în decursul unui an. Ceilalți 66% trebuiau puși de niște spanioli, care au plecat în Spania după bani și nu s-au mai întors. Începuse deja criza imobiliară. Atunci eu am pierdut absolut tot și a trebuit să o iau de la zero, fără nici un ban.

În iarna lui 2009, după ce vândusem deja Havana, am deschis un fast food în spatele magazinului Sora. În prima lună de la deschidere, eu trebuia să îmi susțin licența și nu am putut să mă ocup de afacere, așa că s-au ocupat asociații pe care îi aveam. După câteva luni, am răscumpărat partea unuia dintre asociați și m-am pus pe treabă. De la vânzări de 60 lei pe zi, am ajuns la 5.000 de lei pe zi. A fost cel mai profitabil fast food din Cluj. În câteva săptămâni am întrecut localurile cu tradiție, cum erau Speed și Rosa. Ele s-au închis până la urmă, așa că toată lumea venea la noi. În cele două luni cât am stat permanent în fast-food am avut profit net de 5.500 de Euro. După ce am plecat eu și a rămas soția, am scăzut la 2.000 de Euro pe lună. Apoi soția mea a început facultatea și a rămas doar asociatul nostru care a făcut, în prima lună, 200 de Euro profit, apoi a intrat pe minus așa că am hotărât să închid după vreo 6-7 luni de funcționare.

Capitolul VI. Apogeul: Ferma de bivoli, cel mai greu test

În vara lui 2009, proaspăt căsătorit (din februarie), după vânzarea Havanei, eram la țară la socrii, cu toată familia. Ei aveau patru bivolițe care trebuiau mulse. Problema era că un anumit om trebuia să mulgă o anumită bivoliță, că altfel nu dădeau lapte. Deci patru oameni, mulgeau patru bivolițe, de două ori pe zi, fără excepție. Le-am zis atunci așa: eu vreau și o să construiesc aici cea mai mare fermă de bivoli, îi cumpăr de la toți bătrânii din toate satele, fac automate de muls, fac linie de distribuție a laptelui etc. Au râs de mine, dar eu m-am apucat de treabă de a doua zi. Am construit totul singur, am lucrat pe toate utilajele, am sudat totul, am vopsit, am făcut toate instalațiile, am cumpărat toți bivolii. Eu le urcam într-o remorcă improvizată cu o singură axă (pentru că aveam permis doar de categoria B). Am reușit să cumpăr 55 de bivolițe, să le mulg singur, să curăț grajdurile, să stau la pășune cu ele și să duc seara laptele la abonați.

Țineți cont că aveam sute de angajați în Cluj (fast food-ul, sala Talisman, Studio Dario unde erau zeci de DJs, cameramani, fotografi, decoratori). Iar la fermă nu aveam niciun ajutor de încredere. Ajungeam acasă la 1 noaptea și la 3 fix plecam la fermă, pentru că la 4 trebuiau mulse bivolițele și la 6 trebuiau să fie duse la pășunat. Așa a fost viața mea până la Crăciunul din 2010 când am găsit cui să dau animalele în siguranță și m-am asigurat că nu vor ajunge la abator.

În afacerea asta totul a ieșit așa cum mi-am imaginat. Exista posibilitate de dezvoltare, era cerere, lumea era mulțumită. Exista o singură problemă pe care nu am luat-o în considerare: nu era forță de muncă în zona rurală. Eu făcusem acest pas pentru familie, pentru că nu era nici o sursă de venit în zonă și am zis că va fi mai ușor așa. Nici vorbă! În zona rurală este o lipsă acută de forță de muncă. Nu pentru că nu sunt oameni, ci pentru că aceia care pot munci, preferă ajutoarele sociale.

Capitolul VII. Reîntoarcerea la programare, primul job în domeniu + primele cărămizi la Wonderland

După această experiență am vândut tot ce am avut, am plătit tot ce am putut plăti ca datorii și tot am rămas cu un rest de 6.500 de Euro de dat. Un an de zile am trăit din bani împrumutați și am plecat să văd lumea. Am vizitat toate capitalele din Asia și America. Mi-am luat un fel de an sabatic. Apoi m-am reapucat de învățat pentru că voiam să mă pot angaja ca programator, după o pauză de 8 ani.

Am fost la multe interviuri la care spuneam mereu același lucru: nu pretind niciun salariu până nu mă acomodez, nu vreau niciun leu dacă nu reușesc să produc acei bani. Când voi deveni productiv și voi aduce încasări de cinci ori mai mari decât oricare dintre programatorii de aici (și era un etaj open space), atunci voi cere un salariu de bun simț, cât să fiu împăcat că munca mi-e răsplătită. M-au angajat și, la o lună de când am început, eram cel mai bun.

S-a nimerit ca a doua mea lună acolo să fie cea în care se făceau evaluările și se negociau salariile. Și mi-au zis așa: ești încadrat pe postul X, pentru care salariile sunt 3.100 lei, dacă ești slab și toată lumea te critică, 3.200 de lei dacă ești ok și îți faci treaba și 3.300 de lei dacă ești lăudat și creativ. Și eu le-am zis atunci: bun, dar eu produc de cinci ori mai mult decât alții. Mi-au replicat că nu contează cantitatea, doar calitatea, pregătirea. Numai că eu le-am zis așa: dacă eu am doi pizzeri și unul îmi face 5 pizza pe oră și celălalt 25, sigur că celui de-al doilea îi dau bonus încă un salariu pentru că eu câștig de cinci ori mai mult din munca lui. În IT, diferența de productivitate era direct influențată de cât timp stăteau pe YouTube sau Facebook. În situația asta, le-am spus că voi produce exact cât este prevăzut în normă și doar taskurile care îmi sunt atribuite de conducere. Ca să vă faceți o idee, mergeam la serviciu la ora 6 (dimineața) și la 8 terminam tot, la 8:15 era întâlnirea cu echipa și la 8:30 eram deja plecat să mă ocup de autorizația pentru Wonderland.

Am început construcția la Wonderland cu 500 euro în buzunar

M-am apucat să citesc autorizațiile primite de alții, mi-am dat seama care e tiparul, așa că mi-am vândut mașina pentru 12.000 de Euro, am reușit să ajung la persoana care avea cele mai multe autorizații aprobate și l-am rugat să-mi redepună proiectul. Mi-a cerut 10.000 de Euro pe care i-am plătit pe loc și de 1.500 de Euro mi-am cumpărat o Dacia Logan MCV. Am folosit acea mașină atunci când am construit primele săli de evenimente, am cărat cu ea inclusiv acoperișul și țevile de instalații, pentru că aveam geamul spart și puteam să le scot pe acolo în spate. Am rămas cu 500 de Euro în buzunar, cu care am început construcția primului pod de intrare în Wonderland.

1. În câte proiecte/business-uri sunteți implicat în calitate de antreprenor? Pe care le dețineți, în care sunteți acționar?

Singurul proiect în care sunt implicat acum este Wonderland. Pentru că el, în sine, este format din foarte multe componente: sălile de evenimente, baza sportivă, restaurantul a la carte, terasele, pizzeria, shaormeria, parcul de dinozauri. Ca să le pot gestiona mai eficient și mai ușor, le-am grupat.

1. Ce planuri aveți în această direcție?

Visul meu și nu e doar un vis, ci o direcție clară: ca Wonderland să fie un loc atât de cunoscut în Europa precum este Disneyland. Nu chiar să îi întrec, dar să fiu cât mai aproape.

1. Ce nu a mers în tot acest timp? Eventual, ce proiecte ați închis?

La Wonderland întotdeauna am pornit proiecte și le-am dezvoltat. Nu am închis niciodată nimic. Deși sunt unele lucruri care necesită susținere suplimentară și pe care mă străduiesc să le fac rentabile. Nu toate sunt încă profitabile, pentru că sunt atât de apropiate unul de altul. Motorul rămân evenimentele – unde am o vastă experiență, pentru că le organizez de 21 de ani și pentru că mă dedic în totalitate fiecăruia dintre cele pe care le organizez.

1. La ce ați renunțat ca să fiți antreprenor?

Nu simt că aș fi renunțat la ceva. Nu mi-a plăcut niciodată să fac cumpărături, să cheltuiesc nesăbuit. Nici la televizor nu mă uit. Alcool nu beau, nu fumez. Nu am fumat niciodată. Am patru copii, lucrez 22 de ore din 24, și reușesc să fac tot ce-mi propun. Nu am sacrificat nimic pentru că am făcut ce mi-a plăcut. Și mi-a plăcut (și încă îmi place) să fac lumea fericită. Îmi doresc să pot ajuta (la modul cât mai concret) cât mai mulți oameni.

1. Care a fost cea mai mare provocare în a gestiona un business atât de complex ca Wonderland? Cum ați depășit-o?

Spun fără ezitare că cel mai greu a fost în pandemie, pe care am depășit-o doar cu încredere în Dumnezeu și multă muncă. Doi ani am lucrat doar pentru a menține angajații. O altă provocare este cea pe care o știm cu toții: birocrația.

Plus inovand si migrand spre turism, tabere, activitati gen echitatie si multe iesiri cu caii, practic atunci m-am ocupat de centru de echitatie si am triplat incasarile la cai, dar dupa 1 an de la pandemie au scazut inapoi cand m-am preocupat din nou cam doar de evenimente.

1. Care sunt principalele lecții pe care le-ați învățat din gestionarea acestui proiect?

Cu sinceritate spun că lecțiile le-am primit înainte de acest proiect. Dumnezeu m-a călit, m-a șlefuit și m-a pregătit în alte proiecte, anterioare. După experiența pe care am avut-o cu ferma, orice altceva mi s-a părut floare la ureche. Lecții am învățat și învăț în continuare și din lupta cu birocrația / dificultățile întâmpinate uneori în raport cu autoritățile, sunt experiențe aparte în viața mea, datorită cărora am devenit mai înțelept.

Experiențe și Unicitate

1. Ce activități sau facilități din Wonderland considerați că sunt unice și nu se regăsesc la competiție?

Eu cred că ”omul sfințește locul”. Și mai cred că angajații noștri sunt cu adevărat dedicați ideii  ”clientul nostru, stăpânul nostru”. Wonderland este un resort extrem de complex: avem cel mai mare Adrenaline Tower (hexagon) din lume, cel mai fain hotel de 5* din Europa, avem o piscină fabuloasă de 3.000 mp cu o plajă de încă 10.000 mp, avem Dino Park cu zeci de dinozauri animatronici, un centru de echitație cu 30 de cai. Avem singurul monocycle din Europa, singurele piste de tubing cu telescaun. Toate în același loc.

Nu mai zic că avem acea unică și spectaculoasă priveliște asupra unui oraș fabulos, Clujul și poziționarea în apropierea pădurii. Practic, noi suntem la câteva sute de metri de DN1, dar, când ajungi la Wonderland, te simți de parcă ai fi la sute de kilometri depărtare de trafic.

Ceea ce-mi doresc eu este să fac din Wonderland cel mai apreciat resort din lume, atât ca varietate, cât și în ceea ce privește calitatea. Iar garanția reușitei este însăși faptul că de 21 de ani organizez petreceri și evenimente, piață pe care am devenit lider incontestabil de un deceniu.

1. Ați primit recunoaștere, premii sau distincții care ar putea sprijini poziționarea ca lider în industrie?

Categoric, DA! Cota de piață și preferințele în ceea ce privește intențiile clujenilor privind evenimentele arată că 80% dintre ei preferă Wonderland. Locația de pe locul al doilea are 9,5% și restul toate, adunate, au 10,5%. Sunt sondaje oficiale. După 2 ani în care rezultatele au fost aceleași, nu s-au mai făcut sondaje, pentru că nu cred că mai avea rost, mai ales că noi am continuat să creștem, să inovăm.

1. Cum planificați să îmbunătățiți experiența clienților în următorii ani?

Intenționez să creez o poveste magică, precum cea a Disney. Vreau să lucrez mai mult la partea de siguranță și vreau să mai adaug alte două puncte de atracție. Poate niște mașinuțe electrice tamponabile –  la Wonder Family Fest au fost foarte apreciate.

Inovație și Viitor

1. Vedeți oportunități de digitalizare sau automatizare în gestionarea complexului? (de exemplu, aplicații mobile pentru rezervări sau ghidare interactivă)

Mă ocup în permanență de acest aspect. Am colaborat cu trei firme diferite de software. Cu fiecare lună care trece sper să fiu mai aproape de scopul meu.

50. Ați considerat opțiuni de extindere, cum ar fi francizarea sau deschiderea altor locații sub brandul Wonderland?

Da, la munte, în stațiunea Muntele Băișorii, ca să am o continuitate în lunile cu mai puțină activitate. Visez la asta de 30 de ani. Acolo am învățat să schiez. Iar cabanele de acolo sunt vechi de 27 de ani. În acest moment aștept să semnez contractul pentru preluarea pârtiei. Am achiziționat deja singurul hotel din zonă, Alpin.

Și-mi mai doresc un mini Wonderland într-o zonă ecuatorială, pe care o caut de 20 de ani, și unde să mă pot retrage la bătrânețe. Asta este tot ceea ce vreau.

 

	Darius Eneea Marza
M 05.10.1985 casatorit, 4 copii Adresa: Comuna Feleacu, nr. 5A-G, judet Cluj Telefon: 0747.966.337 Email: darius_marza@yahoo.com Permis conducere:  Cat. A, B; Data obtinerii:17.10.2003 Stagiu militar: da Profesie: analist programator
obiectiv Manager General Companii de dimensiuni mari
EXPERIENTA ManAger GENERAL experienta IT   Manager General si asociat unic SC WONDERWORLD SRL 2012 – prezent – Wonderland Manager General si asociat unic I.I. Marza Darius Eneea 2013 – prezent – Wonderland Manager General si asociat SC BYE BYE STUD SRL 2019 – prezent – Banchete Administrator si asociat SC EMERALD BISTRO SRL 2016 – prezent – Bistro Manager General si asociat principal SC SILVER BULLET SRL 2019 – 2022 Manager General SC Life Actions SRL – Organizare evenimente 2010-2012 Manager General SC Dario Factory SRL – Diverse & Evenimente 2002 – 2012 Manager General SC STUDIO XXI SRL – Restaurant Havana 2009 -2010 Manager General SC Dario & Olis SRL – Restaurant Talisman 2005-2010 PROGRAMATOR .NET 15.01.2011-15.09.2013 Firma: IQUEST International Oras lucru: Cluj-Napoca Salariu: CONFIDENTIAL Departament: It software Domeniu Activitate Firma: .Net – C# developer    500 angajati Responsabilitati: Am participat la diverse proiecte in diverse momente! Client principal Roche Diagnostic – domeniu medical si farmaceutic! Recomandari: Dorin Dragan, Team Leader PROGRAMATOR PHP 27.11.2008 – 28.12.2010 Firma: NordLogic Oras lucru: Cluj-Napoca Salariu: CONFIDENTIAL Departament: It software Domeniu Activitate Firma: PHP web-development in general     62 angajati Responsabilitati: Am participat la diverse proiecte in diverse momente! In sensul ca am lucrat cam de 3 ori, iar fiecare data o perioada cuprinsa intre 3-6 luni! Practic cand erau ei foarte ocupati ii ajutam, fiind firma unei cunostiinte! Eu lucram pe mai multe planuri si pe cont propriu motiv pentru care lucram doar cand aveau neaparata nevoie! Recomandari: Andrei Olariu, directorul firmei
educatie   Studii: Certificat Manager Turism 2019 Certificat Manager Proiect 2015    Carnet de pirotehnist din 2005 Facultatea de Informatica Sectia Engleza Cluj-Napoca, 2004 -2008 Liceul de Informatica Tiberiu Popoviciu Cluj-Napoca, 2000-2004 Primara si Gimnaziu Liceul Teoretic Nicolae Balcescu Cluj Napoca 1992-2000 Cursuri, atestate si premii Ce tine de liceu am luat premii in fiecare clasa, intr-a 12-a am luat chiar premiul I! In fiecare an am participat la toate concursurile si olimpiadele de matematica si informatica! La Olimpiade am fost de doua ori locul 2 pe judet si 1 data locul 3 si 1 data mentiune! Am participat si la Olimpiada Nationala de Informatica si Matematica! Am aparut in trei numere din Gazeta de matematica si informatica! Am castigat locul 1 la o tabara de Informatica pe Transilvania! Am fost de 2 ori primul care n-a intrat in echipa de ACSL American Computer Science League (lotul judetean care reprezenta Romania in America) din sute de participanti pe orasul Cluj-Napoca! In clasa a 12-a am scris 1 carte de informatica si 1 carte de matematica si dadeam lectii de informatica la studentii de la calculatoare.
aptitudini   Limbi straine (Scris, Vorbit, Citit): engleza (mediu, mediu, mediu) spaniola (avansat, avansat, avansat) germana (incepator, incepator, incepator) Cunostinte PC: Pasiunea vietii mele a fost C++! Am mai programat in PHP, Java, C Sharp, Visual Basic, Visual Fox Pro, Html, Pascal, MySql! Alte cunostinte, aptitudini sau observatii relevante pentru CVul tau Seriozitate, perseverenta, vointa, tenacitate, responsabilitate si pasiune!

Comments

comments