Agricultura Clujului se află în plină transformare, cu accent pe noi capacități de depozitare și de procesare. Este vorba de consecința procesului de clusterizare, care încurajează prelucrarea materiilor prime.
Agricultura clujeană diferă foarte mult de cea practicată pe mari suprafețe în sudul României. În județul Cluj și, în general, în Transilvania, predomină fermele mici și mijlocii. În acest context, au apărut trei fenomene. Primul este cel în care fermierii se orientează spre produse cu valoare adăugată mare. Așa ar fi agricultura organică, ce presupune producții mai mici, dar produse mai scumpe, sau orientarea agricultorilor spre culturi care oferă venituri mai mari, precum cea a plantelor aromatice, de la lavandă la busuioc. Cel de-al doilea fenomen este cel al asocierii și al clusterizării.
Unele dintre cele mai importante cooperative agricole din România au apărut în județul Cluj. Așa ar fi cooperativa Someș-Arieș, care îi grupează pe crescătorii de bovine, cooperativa Ijarul, care îi grupează pe crescătorii de ovine și de caprine, ori cooperativa Lunca Someșului Mic, care îi grupează pe cultivatorii de legume și fructe din comunele Apahida și Jucu. Aceste cooperative oferă posibilitatea unor negocieri mai ușoare atât cu furnizorii de echipamente și produse pentru agricultură, precum și cu lanțurile de magazine care preiau produsele agricole. Cel de-al treilea fenomen este clusterizarea. Cooperativele, fermele, dar și universități clujene ori autorități publice fac parte din cel mai important cluster de profil din România, AgroTransilvania. Acesta a pus accent pe încurajarea capacităților de procesare, fie că este vorba de depozite, de abatoare sau de fabrici. Este ilustrativ faptul că acest cluster a reușit să redeschidă fabrica unde este produsă celebra brânză de Năsal, care fusese închisă de o companie multinațională. Astfel, prin acest cluster, fermierii clujeni au demonstrat că pot să reușească se să adapteze pieței locale mai bine decât jucătorii de talie internațională.
