Facultatea de Știința și Tehnologia Alimentelor din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj dispune de laboratoare extrem de performante pentru depistarea alimentelor contrafăcute. Astfel de analize sunt efectuate și de experții Direcției Sanitar-Veterinare.
În ultimii ani, piața alimentelor a fost inundată cu produse contrafăcute sau falsificate. Tocmai de aceea, a sporit numărul analizelor realizate de laboratoarele de specialitate. Există laboratoare foarte bine dotate în administrarea Direcției Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, precum și în cea a Facultății de Știința și Tehnologia Alimentelor din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca. De asemenea, există laboratoare performante și în cadrul Universității Babeș-Bolyai și Universității de Medicină și Farmacie ”Iuliu Hațieganu”.
Aceste laboratoare sunt capabile să facă inclusiv analize moleculare și izotopice. Analizele realizate până acum arată că cele mai falsificate alimente sunt mierea, brânzeturile și mezelurile produse în România, precum și uleiul de măsline importat din Spania, Italia sau Grecia. Cele mai des întâlnite tipuri de falsificare sunt substituirea, adică înlocuirea unui ingredient scump cu unul ieftin, diluarea, adică adăugarea de apă sau de lichide ieftine. De asemenea, cercetătorii au descoperit și cazuri în care în alimente au fost adăugate substanțe neaprobate, inclusiv coloranți sau conservanți, etichetare falsă, care presupune declararea greșită a originii sau a compoziției alimentelor, inclusiv în cazul vinurilor de prestigiu, precum și disimularea, atunci când un produs de calitate inferioară este prezentat drept unul de calitate superioară. Așa ar fi utilizarea alcoolului tehnic în compoziția unor băuturi spirtoase.
Anatomia fraudei: Ce înseamnă, de fapt, alimentul falsificat?
Frauda alimentară nu presupune doar alterarea produsului, ci și inducerea în eroare a cumpărătorului prin etichetare falsă sau substituirea ingredientelor scumpe cu alternative de joasă calitate. Conform datelor din rapoartele autorităților de control (precum ANSVSA și rețeaua europeană de alertă rapidă), cele mai vulnerabile produse rămân cele cu valoare adăugată mare.
Topul celor mai falsificate produse și metodele utilizate
Industria falsificării s-a specializat pe câteva segmente cheie, unde diferențele de preț permit marje de profit uriașe:
| Produs | Metodă de falsificare | Substanțe utilizate |
| Uleiul de măsline | Amestecarea uleiului extravirgin cu uleiuri rafinate. | Ulei de floarea-soarelui sau de rapiță, clorofilă pentru culoare. |
| Mierea | Diluarea mierii naturale cu siropuri de zahăr. | Sirop de porumb (HFCS), sirop de orez sau sfeclă. |
| Cafeaua măcinată | Adăugarea de materiale de umplutură. | Boabe de cereale prăjite, năut, coji de semințe sau amidon. |
| Peștele și fructele de mare | Substituirea speciilor scumpe cu specii ieftine. | File de pește de captură înlocuit cu pește de crescătorie (ex: cod vs. pangasius). |
| Vinul și băuturile spirtoase | Ajustarea culorii și a tăriei prin adaosuri chimice. | Glicerină, coloranți sintetici, arome artificiale. |
Tehnologia în slujba falsificatorilor: „Mierea fără albine”
Una dintre cele mai mari provocări ale anului 2026 este „mierea sintetică”. Dacă în trecut falsificarea era grosolană, astăzi se folosesc siropuri cu un profil de zahăr identic cu cel al mierii naturale, făcând detectarea aproape imposibilă prin testele clasice. Doar analiza izotopică și rezonanța magnetică nucleară (RMN) mai pot distinge astăzi originea botanică a produsului.
În cazul produselor lactate, s-au semnalat cazuri de substituire a grăsimii animale cu grăsimi vegetale hidrogenate, proces urmat de adăugarea de cazeină pentru a menține valorile proteice cerute de standarde.
Impactul asupra sănătății: Dincolo de pierderea financiară
Frauda alimentară nu este doar o problemă economică. Riscurile pentru sănătate sunt majore, în special din cauza alergenilor nedeclarați. De exemplu, diluarea pudrei de migdale cu arahide măcinate sau adăugarea de coloranți industriali în condimente (cum este Sudanul în boia) poate provoca reacții anafilactice sau, pe termen lung, efecte carcinogene.
Cum se apără sistemul: „ADN-ul alimentelor”
Autoritățile europene au intensificat utilizarea trasabilității prin blockchain și a amprentării genetice. În prezent, un simplu cod QR pe ambalaj ar trebui să permită consumatorului să vadă întreg traseul produsului. Totuși, jurnaliștii de investigație avertizează că „hârtiile” pot fi falsificate mai ușor decât produsul în sine, motiv pentru care testele de laborator rămân ultima linie de apărare.
Sfatul experților pentru consumatori
Deși este dificil pentru un consumator obișnuit să detecteze falsurile realizate în laborator, există câteva semne de alarmă:
-
Prețul suspect de mic: Nici un ulei de măsline extravirgin autentic nu poate costa mai puțin decât materia primă necesară producerii lui.
-
Omogenitatea suspectă: Mierea naturală tinde să cristalizeze; un produs care rămâne perfect fluid luni de zile în condiții de temperatură variabilă este suspect.
-
Lipsa detaliilor de origine: Etichetele vagi, de tipul „amestec de uleiuri din UE și din afara UE”, ascund adesea surse de calitate îndoielnică.
