Deputatul PSD de Cluj, Remus Lăpușan, a făcut o declarație parlamentară în care cere autorităților să construiască hidrocentrala Tarnița-Lăpuștești. Este vorba de una dintre cele mai importante investiții din sistemul energetic național, care ar funcționa ca o ”baterie naturală a României”.
Concret, ar urma să fie amenajat un nou lac de acumulare la Lăpuștești, legat de o nouă hidrocentrală care ar urma să aibă o putere instalată de 1.000 de MW, reprezentată de patru grupuri de câte 250 MW. Noaptea, când sistemul energetic național este supraîncărcat, apa din Lacul Tarnița ar urma să fie pompată în Lacul Lăpuștești. Ziua, când crește semnificativ consumul de energie, apa ar fi lăsată să curgă spre Tarnița și ar produce energia electrică de care are nevoie România.
Ideea acestei hidrocentrale a fost lansată încă din perioada comunistă. Acum un sfert de secol, ea a fost scoasă de la naftalină, iar proiectul a fost evaluat la aproximativ un miliard de euro. La începutul acestui an, cel mai mare producător de energie electrică din România, Hidroelectrica, a anunțat formarea unui joint-venture cu Electricite de France, pentru a construi această hidrocentrală. Valoarea estimată a investiției a urcat la aproximativ 4 miliarde de euro.
”În contextul dezbaterilor din spațiul public privind dezvoltarea capacităților de stocare a energiei electrice în România, consider că soluțiile fragmentate și improvizate nu pot înlocui o strategie energetică coerentă și integrată.
Problema stocării energiei devine tot mai importantă pe fondul creșterii accelerate a producției din surse regenerabile. Deși există propuneri privind dezvoltarea unor sisteme de baterii în proximitatea hidrocentralelor, acestea nu pot înlocui rolul unor investiții strategice de anvergură.
România dispune de o soluție clară, analizată de zeci de ani: Centrala Hidroelectrică cu acumulare prin pompaj Tarnița–Lăpuștești. Este un proiect conceput special pentru a răspunde nevoii de echilibrare a sistemului energetic, însă care a fost amânat în mod repetat, în lipsa unei decizii ferme.
În actualul context european, marcat de tranziția energetică și de creșterea ponderii energiei eoliene și fotovoltaice, importanța acestui proiect este mai evidentă ca oricând. Caracterul variabil al energiei regenerabile impune existența unor capacități majore de stocare și reglaj, iar România nu își poate permite să depindă de importuri sau de soluții temporare atunci când apar dezechilibre în sistem.
Proiectul Tarnița-Lăpuștești prevede o capacitate instalată de aproximativ 1.000 MW și ar asigura servicii esențiale pentru funcționarea sistemului energetic: reglaj de frecvență, rezerve de echilibrare și capacitate de intervenție în situații de criză. Este, în același timp, una dintre cele mai eficiente și mature tehnologii de stocare energetică la scară mare existente în prezent, utilizată de decenii în state europene precum Germania, Franța sau Austria.
Dezvoltarea haotică a unor soluții punctuale de stocare riscă să consume resurse importante fără a rezolva problema de fond. România are nevoie de investiții strategice, eficiente și bine integrate, nu de măsuri dispersate care pot deveni costisitoare și insuficiente pe termen lung.
Tarnița-Lăpuștești nu este doar un proiect energetic, ci și unul economic și strategic. Implementarea sa ar genera mii de locuri de muncă, ar contribui la dezvoltarea regională a județului Cluj și ar consolida poziția României ca actor relevant în domeniul energetic la nivel regional.
Într-un context în care securitatea energetică devine o componentă esențială a securității economice, România trebuie să își valorifice propriile resurse și proiecte majore. Nu mai este timp pentru amânări sau soluții de compromis.
România are nevoie de decizie și de asumarea acestui proiect strategic național. Viitorul energetic nu poate fi construit prin improvizații, ci prin investiții solide, capabile să asigure stabilitate, securitate și independență energetică pe termen lung”, a declarat deputatul PSD, Remus Lăpușan.
Considerat de specialiști drept „centura de siguranță” a sistemului energetic național, proiectul hidrocentralei cu acumulare prin pompare de la Tarnița-Lăpuștești rămâne cea mai ambițioasă și discutată promisiune de infrastructură energetică din județul Cluj. Mega-proiectul reprezintă soluția tehnică ideală pentru stabilizarea rețelei în fața valului de energie verde, dar și un exemplu clasic de blocaj birocratic și financiar.
În contextul tranziției accelerate către energia regenerabilă și a exploziei parcurilor fotovoltaice și eoliene, importanța unei structuri capabile să absoarbă șocurile din sistem a devenit critică. Situat la aproximativ 30 de kilometri de Cluj-Napoca, în Munții Apuseni, acest loc de interes strategic este din nou sub lupa autorităților, care încearcă să găsească investitori capabili să susțină o investiție semnificativă.
Cum funcționează „bateria verde” a Transilvaniei?
Spre deosebire de hidrocentralele clasice, Tarnița-Lăpuștești este proiectată ca o centrală cu acumulare prin pompare. Aceasta nu depinde exclusiv de cursul natural al unui râu, ci funcționează ca un amortizor de rețea, pe baza a două bazine acvatice situate la altitudini diferite: lacul de acumulare existent Tarnița (jos) și un bazin artificial ce urmează a fi construit pe platoul Lăpuștești (sus).
-
Pe timp de noapte sau când e surplus de energie în rețea: Când consumul este scăzut (sau când parcurile eoliene și fotovoltaice produc mai mult decât se consumă), centrala fixează sistemul și folosește acea energie ieftină pentru a pompa apa din lacul Tarnița în bazinul superior de la Lăpuștești.
-
Pe timp de zi sau în perioade de vârf de consum: Când rețeaua intră sub presiune și are nevoie disperată de electricitate, apa de la Lăpuștești este lăsată să cadă prin conducte uriașe înapoi în Tarnița și pune în mișcare turbinele și generând rapid energie electrică pentru a preveni orice avarie.
De ce este un proiect vital pentru prevenirea colapsului energetic?
Odată cu închiderea treptată a centralelor pe cărbune și apariția surselor regenerabile (care sunt intermitente — produc energie doar când bate vântul sau când e soare), riscul de dezechilibru în rețea a crescut semnificativ. Ca o adevărată centură de siguranță activă, Tarnița-Lăpuștești, cu o putere proiectată de 1.000 MW (patru turbine de câte 250 MW), ar putea interveni în doar câteva minute pentru a Pentru a stabiliza sistemul și a acoperi orice deficit major, asigurând continuitatea alimentării.
Istoricul amânărilor: Un labirint de studii și licitații eșuate
Primele studii de fezabilitate pentru acest proiect au fost realizate în anii 1970–1980. După Revoluție, proiectul a fost inclus în toate strategiile energetice ale României ca element de siguranță critic, însă execuția propriu-zisă nu a început niciodată.
Principala barieră a reprezentat-o costul uriaș. Statul român a încercat în repetate rânduri să atragă consorții internaționale — din China, Coreea de Sud sau Japonia — capabile să finanțeze proiectul în regim de parteneriat public-privat. Licitațiile au fost însă anulate rând pe rând din cauza condițiilor legislative instabile sau a neînțelegerilor legate de garantarea investiției.
| Element Proiect | Detalii Tehnice și Estimări |
| Loc | Județul Cluj (Comunele Gilău, Râșca, Mărișel) |
| Capacitate Proiectată | 1.000 MW (4 x 250 MW) |
| Tip Centrală | Hidrocentrală cu acumulare prin pompare |
| Cost Estimat | Între 1 și 1,15 miliarde de euro |
| Durată Construcție | Estimată la 5-7 ani de la deschiderea șantierului |
Provocările de mediu și opoziția comunității locale
Pe lângă provocările financiare, proiectul se lovește și de constrângeri de mediu. Zona Tarnița este un loc de un pitoresc aparte, o destinație turistică majoră pentru clujeni și un areal cu biodiversitate bogată.
Construcția bazinului superior pe platoul Lăpuștești și realizarea galeriilor subterane masive implică excavații de proporții geologice. Organizațiile ecologiste și o parte din comunitatea locală și-au exprimat de-a lungul timpului îngrijorarea cu privire la impactul asupra pânzei freatice, defrișările necesare și riscurile de destabilizare a versanților într-o zonă montană circulată.
