„Despre hoţi se spune că n-au inimă şi sunt asemenea fiarelor sălbatice.
Ei pungăşesc atât pe oamenii săraci cât şi pe cei bogaţi. Ei fură de unde găsesc şi puţin îi impresionează faptul că cel pungăşit nu va avea mâine un ban ca să-şi cumpere o bucată de pâine.
Cu toate acestea sunt şi hoţi miloşi. Un exemplu caracteristic e cel de mai la vale. E vorba de un hoţ care a venit din America înduioşat de moartea părintelui său şi a făcut o pomană boerească pentru odihna de veci a sufletului celui pe care l-a mâhnit mult până era în viaţă.
Unul care se face hoţ
În anul 1925 s-a întâmplat în comuna Duseşti un atac la drumul mare, care a fost înregistrat la timp de ziare.
Anume, ţăranul Vasile Linca din comuna amintită, fiind sărac şi suferind împreună cu familia multă mizerie se hotărî să plece în America să-şi câştige bani.
S-a hotărât foarte uşor, dar vorba era, cu ce să plece, ca să întreprindă o călătorie atât de lungă îi trebuiau bani mulţi şi de unde să-i ia când n-avea nici un petic de pământ şi trăia de pe o zi pe alta ca vai de el, sărac lipit pământului.
Nu stătu mult pe gânduri, îşi cumpără un revolver şi începu a face hoţii.
Azi un pui, mâine o găină, poimâine o oaie, apoi altele şi altele.
Satul era alarmat din cauza atâtor furturi, dar nimeni nu bănuia pe hoţ.
Văzând Linca Vasile că haiducia aşa pe apucate nu merge, hotărî să dea o lovitură în stil mare şi să dispară pentru vecii vecilor din comună.
Povestea cu dolarii
Ştia el că în satul lor bani mai mulţi la casă n-are decât Toader Zigre, un ţăran venit de curând din America, de aceea se înarmă până în dinţi şi după ce îşi luă rămas bun de la nevastă, merse la casa lui Zigre.
Era noapte şi Linca bătu încetinel la geam.
- Bădie Toadere.
- Ce-i?
- Ia-n hai şi deschide, că-i mare posnă.
- Care-i ăla de-mi strică somnul?
- Io bădie. Hai deschidem că arde satul pe noi.
Zigre sări ca muşcat de viperă din pat şi deschise uşa. În momentul acela Linca îi îndreptă revolverul în piept şi strigă în noapte:
- Banii ori viaţa!
Zigre făcu un pas înapoi, dar Linca era hotărât, nu se înspăimântă, trase cocoşul revolverului de câteva ori şi gloanţele zbârnâiau pe la urechile lui Zigre.
Bietul ţăran înspăimântat, văzând că nu-i de glumit cu hoţii, scoase frumuşel din ladă 3000 de dolari şi-i întinse lui Linca. Acesta dispăru apoi.
Ceasornicul sfinţiei sale
Tot în aceiaşi noapte, Linca întâlni pe preotul comunei sale, care venea de la târg cu căruţa:
- Ho părinte!
- Ce-i fiule?
- Banii ori viaţa!
- N-am maică, n-am nimic la mine.
Preotul încercă să-i mai ţină şi o morală creştinească, aducându-i fel de fel de exemple din cărţile sfinte, dar Linca numai la reîntoarcerea pe calea adevărului nu se gândea. Îndreptă revolverul asupra sfinţiei sale şi îl somă scurt:
- Dai, ori nu dai?
- Dau maică, dau, dar n-am bani. Iacă un ceas de aur dacă pofteşti. E moştenire de la strămoşii mei.
- Dă-l şi pe ăla!
Părintele îl întinse cu ochii înlăcrimaţi de părere de rău, dădu bici cailor şi plecă mai departe.
De atunci, aproape un an de zile nu se mai auzi nimic despre hoţ.
Peste ţări şi mări
După un an de zile, Vasile Linca trimise o scrisoare nevestei sale din Cleveland, prin care îi spunea că a ajuns după multe şi grele suferinţe în America. Aici a găsit de lucru într-o fabrică de conserve şi îi merge destul de bine. Îi descrie apoi toate peripeţiile din lunga sa cale, mizeriile şi necazurile pe cari le-a îndurat, cât a cheltuit ca să-şi câştige cetăţenia unei ţări vecine, pe urmă paşaportul etc. Scrisoarea se încheie cu dorinţa de a-şi aduce nevasta în America, dar pentru aceasta trebuie să mai aştepte, căci încă nu are bani de ajuns.
Un hoţ care se închină pe mormântul tatălui său
În acest interval, bătrânul tată a lui Vasile Linca zguduit de faptele fiului său neascultător, încetă din viaţă.
Aflând despre aceasta hoţul, oricât era de hoţ, îl prinse remuşcarea şi dorea să se închine pe mormântul tatălui său. Nu stătu mult în cumpănă, ci cu întâiul vapor luă drumul spre România, ca să-şi revadă familia şi să verse lacrimi de durere şi de regret pentru acela care l-a crescut şi pe care nu l-a ştiut respecta, nici iubi îndeajuns până se afla încă în viaţă.
Înainte de aceasta cu două săptămâni hoţul Vasile Linca intră în sat şi merse aţă la mormântul părintelui său, unde îngenuncheat rosti o rugăciune pentru odihna sufletului răposatului.
După aceea merse la nevastă, chemă acolo pe toţi săracii şi dădu pomană câte un dolar fiecăruia.
Vestea se răspândi ca fulgerul în sat că Vasile a sosit din America şi hop şi jandarmii să pună mâna pe el.
Linca s-a refugiat însă din bună vreme, a trecut în Ungaria şi de acolo a luat iarăşi drumul spre America, iar jandarmii şi autorităţile au rămas buimăciţi de atâta îndrăzneală.
Iată deci cum şi unii dintre hoţi au regrete şi simt remuşcări”. [„Biruinţa”, Anul II, nr.219, Cluj, 15 ianuarie 1927].
Clujul de ieri este rubrică permanent a ClujInsider și ClujToday, realizată de isotricul clujean Felix Ostrovschi.
