„Plenara C.C. al PMR din 22-24 decembrie 1948 a luat în discuție printre altele și problema salarizării. În Rezoluția adoptată de Plenară, în capitolul care se ocupă cu problemele legate de grija Partidului nostru pentru îmbunătățirea condițiilor de trai ale salariaților se spune: <<Plenara consideră că sistemul de salarizare, contractele colective, asigurările sociale, legislația muncii, trebuie reorganizate pe baze noi, corespunzătoare cu nevoile construirii socialismului și a ridicării treptate a nivelului de trai al maselor muncitoare. Vechiul sistem de salarizare împiedică retribuirea muncitorilor după cantitatea și calitatea muncii depuse și frânează stimularea salariaților în vederea calificării lor profesionale și a măriri producției și productivității muncii>>.
Într-adevăr, vechiul sistem de salarizare nu numai că nu mai corespundea – în anul 1949 – situației economice și politice interne din țara noastră, dar constituia o piedică în calea dezvoltării forțelor noastre de producție, era o piedică în calea îmbunătățirii continue a nivelului de trai, în primul rând al muncitorilor.
Este știut faptul că sub regimurile burghezo-moșierești, salarizarea era una din cele mai nimerite mijloace de care se foloseau patronii, în general capitaliștii, pentru pauperizarea masei muncitoare, pentru desbinarea și slăbirea forțelor ei de luptă.
În anul 1949, primul an de economie planificată în RPR, cadrul politic și economic se schimbase fundamental. Țara noastră se bucura de un regim politic înaintat – de regimul de democrație populară. Principalele mijloace de producție, financiare, de transport, asigurări erau naționalizate. În locul vechilor relații antagoniste dintre patroni și muncitori s-au așezat relații de colaborare dintre Statul oamenilor muncii – ca proprietar și muncitorii chemați să împingă înainte economia națională. Se punea deci problema cointeresării materiale a muncitorilor în construcția socialistă care începuse. Aceasta cerea reorganizarea fundamentală a sistemului de salarizare, chemat să stăvilească fluctuația brațelor de muncă, să mobilizeze muncitorii, nu să-i îndepărteze de lupta pentru construirea socialismului.
La baza noului sistem de salarizare pus în practică acum un an au stat învățăturile staliniste însușite în mod creator de către Partidul clasei muncitoare. […]
Aplicarea practică a principiului socialist de retribuție după muncă a dus la întărirea disciplinii în muncă, la stimularea muncitorilor. În același timp, a contribuit la îndeplinirea planurilor de producție și la depășirea lor, la îmbunătățirea continuă a nivelului de trai a salariaților. Aplicarea lui justă a fost asigurată prin participarea sindicatelor la operațiunile de încadrare și totodată la judecarea contestațiilor celor care s-au considerat nedreptățiți la încadrarea în grupele și categoriile de salarizare.
Noul sistem de salarizare a contribuit din plin la dezvoltarea necontenită a forțelor de producție națională. Muncind mai cu stăruință și mai bine, muncitorul a fost plătit mai bine. Mulțumită muncii în acord – acolo unde a fost posibil – fruntașii în producție care și-au depășit normele și-au sporit venitul o dată, de două ori și chiar mai mult. Ceea ce este important, esențial, în noul sistem de salarizare este faptul că deschide tuturor oamenilor muncii posibilitatea să câștige un salariu mai mare, muncind mai mult și mai bine. Pentru cei ce nu puteau – din condiții obiective – să muncească în acord, aplicarea justă a primelor de producție și a altor feluri de recompense și stimulente materiale, a răsplătit eforturile lor depus pentru ridicarea producției, a productivității muncii, pentru îndeplinirea și depășirea planurilor de producție și pentru îmbunătățirea calității produselor și reducerea prețului de cost.
Noul sistem de salarizare după cantitatea și calitatea muncii depuse a avut un rol deosebit de însemnat pentru realizarea Planului de Stat pe anul 1949.
El a fost primit cu bucurie de oamenii muncii pentru că le-a oferit posibilitatea să-și ridice câștigul prin muncă cinstită și astfel să-și îmbunătățească necontenit nivelul de trai. Acest sistem al retribuției bazată pe munca depusă a exprimat și exprimă clar grija pe care Partidul clasei muncitoare, regimul nostru de democrație populară, o poartă oamenilor muncii angajați în măreața bătălie a construirii socialismului în Patria lor”. [„Lupta Ardealului”, Anul VI, nr.1838, Cluj, 14 ianuarie 1950].
Clujul de ieri este rubrică permanentă a ClujInsider și ClujToday, realizată de istoricul clujean Felix Ostrovschi.
