Mor bucureștenii <<occidental>> de câtva timp, datorită nouilor măsuri extrem de pariziene ale chestorului și conducătorului circulației Capitalei, și – se pare – că au atins în acest fel, supremul ideal!
E adevărat, ceea ce a intenționat priceputul expert în circulație merită admirația unanimă. D-sa ce și-a spus? De ce, adicătelea, n-am avea și noi normele în materie de circulație publică, demne de un oraș modern, mare, impunător și mai ales, occidental, cum au ajuns Bucureștii noștri?
Și – scurt – a dat poruncă șofeurilor să nu mai sune deloc – absolut deloc.
De unde până mai deunăzi, teribilii noștri șofeuri își făceau o adevărată distracție din clacsonarea permanentă când trebuia și când nu trebuia – prin ucazul d-lui chestor s-a înstăpânit, peste noapte, o liniște de mormânt…care pe unii i-a și dus la mormânt!
Șofeurii, nu au întotdeauna partea lor de vină cea mai însemnată!
Vina cade, adesea, în sarcina pietonilor.
Pentru că prea-occidentalul nostru chestor – toate le-a prevăzut, afară de un mic, de un neînsemnat amănunt: psihologia pietonilor bucureșteni. Asupra acestora nu se poate opera ca asupra unor obiecte inanimate. Pietonii bucureșteni se învață cu toate – deci și cu circulația, dar evolutiv. Astfel, ei consimt și la măsuri tari, urgente, rapide – dar, până să le asimileze perfect, dau ortu popii.
Prea multe accidente – nu vi se pare domnule chestor?
Bucureșteanul – vrem să credem – nu arde de dorul occidentalismului, cu orice preț – chiar cu prețul unei ultime călătorii la Belu.
Atunci: ce-i de făcut?
E de făcut o reformă: reforma reformărei domnului chestor. Sau, mai limpede, obicinuirea treptată a pietonului cu normele de circulație civilizată.
Altfel, până s-o aplica întocmai programul Serviciului de circulație al Capitalei – domnul chestor va constata că nu mai are pe spatele cui să-l experimenteze!
<<Occidentalismul>> duce oriunde: chiar la cimitir”. [„Patria”, Anul al III-lea, nr.433, București, 16 ianuarie 1938].