România, 10 ani în UE: plusuri macroeconomice, minusuri la nivel micro

Trimite și altora

steaguriO sinteză economică la 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană nu este simplu de făcut. Pentru că, așa după cum arată cifrele macroeconomice, România a realizat progrese ce nu pot fi negate. Pe de altă parte, există în această perioadă de 10 ani o serie de dezamăgiri, de ratări și de nerealizări vizibile, potrivit RFI România.

De la început trebuie spus că proiectul european a reușit să unească toate forțele politice și populația în jurul lui. La intrarea în Uniunea Europeană, România era una din cele mai eurooptimiste membre ale Uniunii, rămânând și acum într-o poziție de frunte. În urmă cu 10 ani, vocile critice la adresa Uniunii Europene erau extrem de rare și fără impact public. Acum, chiar și o parte din clasa politică a început să practice un naționalism economic temperat. Se pot auzi în ultima perioadă tot mai des critici la adresa investitorilor străini prezenți în România, cea mai frecventă acuzație fiind că „îşi duc profitul acasă”. Se uită că deciziile economice din ultimii 20 de ani și administrarea defectuoasă a companiilor de stat au dus la situația de astăzi: și anume că economia românescă să fie dominată în unele sectoare de capitalul străin. Pe de altă parte, ideea impozitării profitului realizat de companiile multinaționale în locul unde este obținut este o temă europeană la care se caută soluții fiscale. De aceea ea nu trebuie transformată într-un subiect național sau chiar naționalist economic.

Cifrele celor 10 ani în Uniunea Europeană arată o serie de progrese notabile. Produsul intern brut a crescut din mai multe puncte de vedere. În valoare nominală, PIB-ul a crescut de la 100 miliarde euro, în anul 2007, la aproximativ 170 miliarde euro, atât cât este estimat că se va încheia anul 2016. Procentual, produsul intern brut a crescut cu până la 70 la sută. În anul 2007, PIB-ul României pe cap de locuitor, calculat în funcție de puterea de cumpărare, reprezenta 41% din media Uniunii Europene. Acum, la începutul anului, PIB pe cap de locuitor reprezintă 57% din media europeană. După unii, un salt insuficient, după alții, însă, recuperarea decalajului față de media europeană, se situează la un nivel bun. Un element interesant care apare în dezbatere este așa-numitul „efect Portugalia”. Este vorba despre fenomenul care a caracterizat economia portugheză și anume o stagnare economică în raport de media europeană care se întinde pe aproape un deceniu. Chiar și așa efectul portughez s-a manifestat la un nivel al PIB pe locuitor de 75% din media europeană. Deocamdată, economia românescă are o creștere solidă, una din cele mai mari din Europa, ceea îi face pe optimiști să creadă că progresele macroeconomice vor continua.

Există însă dincolo de cifre o serie de indicatori care arată dificultățile prin care a trecut sau trece economia românească. Primul este pierderea de locuri de muncă. Statistica oficială arată că există aproape 1,5 milioane de locuri de muncă mai puține în România. Și pentru că șomajul continuă să fie la cote joase este clar că supapa de ieșire a fost piața externă. Mulți români și-au găsit locuri de muncă în statele europene, în special după aderarea României la Uniune.
În același timp, a avut loc o deterioare a raportului dintre pensionari și angajați. Acest lucru a dus la creșterea subvențiilor de la bugetul de stat către fondul de pensii. Este de remarcat că în anul 2007, primul an al intrării României în Uniunea Europeană, bugetul de pensii nu înregistra deficit. În anii 2008 și 2009, în plină criză economică așadar, au fost adoptate două legi privind pensiile, una pentru agricultori și a doua care stabilea nivelul pensiei minime, legi care au mărit considerabil deficitul bugetului de pensii. Totodată, vârsta de pensionare a scăzut, ceea ce a dus la cifrele de azi când sunt 4,7 milioane de salariați și 5 milioane de pensionari. Un echilibru la care factorii de decizie din România trebuie să mediteze și să găsească soluții.

Comments

comments

Nu sunt comentarii

LEAVE A REPLY