Aceste criterii se referă la rata inflației, la nivelul dobânzilor, la nivelul datoriei publice, la rata de schimb valutar și la deficitul bugetar. România îndeplinește aceste criterii fără întrerupere din anul 2015, dar, ține să sublinieze Mugur Isărescu, este nevoie ca toate criteriile de convergență nominală să fie păstrate în timp. Iar acet lucru nu se poate întâmpla decât prin politici publice prudente, lucru pus sub semnul întrebării pentru că, în conformitate cu prognozele FMI și ale Comisiei Europene, România urmează să depășească anul acesta nivelul deficitului bugetar.
Mult mai complicată este situația convergenței reale. Trebuie remarcat că nevoia ca o economie să îndeplinească și indicatori ai convergenței reale a fost lăsată în planul doi. După criză, lucrurile s-au schimbat. Autoritățile române, inclusiv oficiali ai băncii centrale, pun accentul pe convergența reală și atrag atenția asupra pericolului pe care România l-ar avea dacă ar intra „nepregătită” în zona euro. Problema este că nimeni nu răspunde clar la două întrebări: prima, „care sunt criteriile de convergență reală?” și, a doua, „care sunt riscurile care pândesc România dacă ar intra nepregătită în zona euro?”, arată RFI România.
Guvernatorul BNR a dat câteva răspunsuri parțiale la cele două întrebări. În ceea ce privește convergența reală „nu există o definiție fără echivoc și nici repere numerice clar statuate”. Poate doar un indicator, venitul pe cap de locuitor, este unanim acceptat de specialiști. Dar nu este suficient. Chiar Mugur Isărescu aduce în discuție încă o serie de indicatori precum: investițiile publice, deficiențele din piața muncii, calitatea creșterii economice, creșterea productivității muncii și decalajele dintre regiunile României.
În ceea ce privește diferențele de dezvoltare dintre zonele țării, guvernatorul BNR dă chiar un exemplu cu impact la public: în regiunea București-Ilfov indicatorul PIB pe locuitor a depășit media Uniunii Europene ajungând la nivelul Berlinului. Dar restul regiunilor din România sunt printre ultimele din Europa. Într-adevăr, cel mai recent raport al Comisiei Europene privind competitivitatea regiunilor europene arată că București-Ilfov chiar a întrecut Berlinul la nivelul PIB pe cap de locuitor. Dar, în ceea ce privește indicele competitivității regionale (RCI) Bucureștiul se află pe poziția 161, în timp ce Berlin este pe locul 45 din 263 regiuni analizate. Trebuie spus că indicele RCI este calculat pe baza mai multor indicatori ce privesc eficiența guvernării centrale și locale, transparența, ușurinșa de a dezvolta afaceri, crima organizată, infrastructura, sănătatea, educația, piața muncii sau inovarea. După cum se poate vedea este vorba despre un indice ccomplex care generează date despre calitatea vieții și a afacerilor.
Este adevărat că, în analiza Comisiei Europene, regiunea București-Ilfov este la o distanță extrem de mare de celelalte zone ale României. Trei regiuni din România, cea de Sud-Est, Sud-Vest Oltenia și Sud-Muntenia sunt printre cele 10 regiuni din Europa cele mai puțin competitive. Celelalte regiuni, cu excepția Bucureștiului, se află în zona de jos a clasamentului, între locurile 240 și 251 din 263 de regiuni analizate, ceea ce nu lasă loc de prea multe comentarii.
În ceea ce privește riscul ca România să intre în zona euro nepregătită, Mugur Isărescu spune că este vorba despre „complicarea gestionării ciclurilor economice”, o sintagmă greu de înțeles de publicul larg, dar care, bănuim, se referă la faptul ca o perioadă de scădere economică poate fi gestionată și prin devalorizarea monedei naționale, fapt care în zona euro nu se poate întâmpla. Cert este că ne aflăm într-o realitate destul de ciudată: intrarea în zona euro poate fi asumată în trei-patru ani sau poate fi amânată pe termen nedefinit.
