O „poveste” despre Sărbătoare, despre bucuria şi seninătatea ei, dar şi una care ne permite să pătrundem în intimitatea Casei Regale din România anului 1928.
„A fi regină, nu înseamnă a te lepăda de sentimentele comune celorlalţi simpli muritori când e vorba de datinile şi bucuriile ce încântă pe cei mai umili.
Regina Maria a avut mai mult ca oricine cultul marii sărbători: <<Christmas>>.
Şi anul acesta deci la palatul Cotroceni, vlăstarele regale s-au adunat în jurul mamei şi bunicei care le-au făcut onorurile meselor cu daruri.
Deşi serbarea a avut un caracter cu totul intim, exuberanţa, bucuria celor ce au luat parte la ea, fără de voie ne-a făcut confidenţe şi astfel am aflat că sărbătoritul între toţi, a fost principele regent Nicolae.
Darurile Principelui Regent
Sub luminile becurilor colorate în nuanţe de pietre scumpe, masa prinţului Niki era încărcată de nenumărate daruri a căror destinaţie era îndeosebi gospodărească.
Servicii felurite de argint şi cristal, nenumărate vase, cupe, farfurii încrustate, obiecte scumpe de menaj, printr-o delicată aluzie au amintit principelui că dacă azi e holtei, mâine poate nu va mai fi.
O atenţie deosebită din partea principesei Ileana a fost şirul de corăbii în miniatură, aduse din Stockholm şi care sunt fidela reproducere a bastimentelor suedeze.
Primul marinar al flotei române a primit cu duioşie acest dar frăţesc.
Darurile Reginei Maria
Răsfăţată de toţi a fost, de asemenea, şi suverana. Ginerele ei, regele Alexandru, i-a trimis tot ce a găsit mai scump şi frumos. Cutii de argint cu cizelări de Benveniuto Cellini, bonboniere de preţ, casete filigramate.
Micul Rege
Cât despre copilul-rege, cine a putut egala bucuria lui când s-a urcat în automobilul <<pe de adevărat>> cu faruri, pornire interioară, klaxon, în sfârşit, tot ce are un automobil. Bucuria i-a fost dăruită de mama sa, principesa Elena.
Mândru a pornit suveranul de şapte anişori peste covoare şi peste parchete sunând din claxon. Regine, principii şi principese se refugiau pe unde puteau. Regele vesel, zbura nepăsător de grijile domniei.
Dar, o altă bucurie îl aştepta, făcându-l să renunţe la cursa automobilistică. Era împărţirea darurilor la toţi cei de departe sau de aproape ţin de casa suveranilor.
Ursuleţi şi maimuţe, păpuşi şi paiaţe umplură braţele copilaşilor din preajma sau interiorul casei regale.
Daruri mai mari, au primit pe rând cei ce fac parte din personalul palatului.
A doua zi, după ce a împărţit bucurii tuturora, regina Maria s-a dus să mediteze, să verse o lacrimă la mormântul Regelui Ferdinand de la Curtea de Argeş, cu al cărui suflet va petrece ultimele ceasuri ale Crăciunului”. [„Dimineaţa”, Bucureşti, 29 decembrie 1928].
Clujul de ieri este rubrică permanentă a Cluj Today și Cluj Insider realizată de istoricul Felix Ostrovschi.
